Pisica fara nume nu este singura din neamul pisicesc aflat in curtea manastirii.

Mai sunt cateva exemplare, care mai de care mai frumoase, mai cu vino-ncoa. Portrete ale unor suflete calde, vioaie, pline de afectiune, gheme zbarlindu-se si stuchind. Incetul cu incetul devenim buni prieteni. Pisici care, desi in toata firea, implinite, cu familie, isi mai manifesta inca una din marile lor placeri din vremea copilariei. Odata ajunse in bratele tale, incep sa toarca fericite, iar cand zaresc cate un soricel incep o goana nebuna prin verdeata, doar-doar il prind de codita. Pe una dintre ele am prins-o la un moment dat cu boticul in galeata cu lapte proaspat muls de la vacuta Florica. Nu s-a speriat, semn ca este detinatoarea unui caracter puternic, s-a lins pe botic de lapte si ne-a tratat cu o indiferenta de gheata. Deh, nu e de ici, de colo sa fii doamna pisica la manastire!