Meseria de cititorAmestecate

In general, dintr-o privire, daca stii s-o cetesti, poti spune extrem de multe. Dar, in vremea din urma poti spune multe si intr-un singur rand, poti sa te arati nevolnic la minte (frumos zicea Arghezi, "nevoias cu creierul"!) si dintr-o singura imagine sau alaturare de-o imagine. Nu ma intereseaza personajele publice - la noi, prin categoria filosofica de "vipuri" se subintelege o colectie de zambareti de budoar si de cascade de forme bombate, niste hominizi selectionati pentru luciul pozelor de revista. Daca taman fatuca pe care scrie Ferentari (o fi foarte simpatica si cumsecade si deloc de acolo, dar faciesul tradeaza mai intotdeauna) a ajuns cea mai importanta romancuta, ne-am dat ispitei! Bine, si ideea asta, complet nefericita, s-a ramificat in creierul de rogojina al unora de teapa nepotului puternicului securist-pozar Miclea. Aici, prietenul meu mi-l da exemplu pe celebrul Marin Preda care, la sedintele de validare de la Uniunea Scriitorilor intreba nu numai cine este Cutare, dar cine-l recomanda pe Cutare. Tot astfel se intreaba si acum, in acea institutie, cine scrie despre Cutare catindat la titulatura de scriitor, desi acest titlu nu ti-l pot da decat doua alte institutii: Timpul si cititorii. Asa si aici: depanda de cine o spune.
Bunioara mai alaltaieri, in ditai Aula Academiei Romane, in cadrul unei prezentari de pareri despre Bucuresti, mai mult sau mai putin avizate (arhitelnicii bastinosi se chinuiesc de saispe anisori sa darame Casa Populului, dar nu sunt in stare sa ardice vreun bloc de locuinte altfel decat "de lux", intr-o urbe fara apa curenta si canalizare generalizate!) vin la microfon nescai actorasi si regizorasi fara nume, ca la sfarsitul manelelor, chit ca acolo se striga "fara numar". Marele actor de-un generic jumate, M. Iures (apropozito, cum de si-a permis Tomita Cruise sa nu-l cheme pe el sa ventileze copios aerul in noua misie imposibila a mnealui?) citeaza, firesc, din Arghezi si bastonul lui de bambus electric, dupa care sare apoi, hop, toate parleazurile bunului simt, direct la Patapievici. Ce rost avea asta in propozitie, nici Aghiuta nu poate dibui! Apropo de ist Patapievici, de cand a fost pus in capul trebii la acel Institut (ce fusese croit pentru Buzura, fie vorba intre noi!) nu a realizat nimic, nimicuta. De curand, modestul Tone - asa cum e el - a reusit sa organizeze un simpozion despre avangarda, cu vreo cincizeci de persoane invitate din mai multe parti ale batranei Evrope. Institutul a dat - a inchiriat - doar sala, ca orice stabiliment de lichioruri. Nici macar nu s-au sinchisit baietii sa taie panglica inaugurala cu vreo trei minute de vorbe de circumstanta, cum se face indeobste. Ei erau plecati, ca de obicei, caci se zice ca vin o data la doua saptamani si sed, nu gluma, pret de cateva... jumatati de ceas! Siceas, zdaro, bratuha! Vai de steaua lor!
***
Mi se comunica un lucru pe care il stiam de multa vremuiala si pe care l-am mai si scris chiar in paginile astea. Bietul Marin Sorescu, in calitatea sa de ministru, a fost injuriat grosolan din motive destul de adanc ascunse - complexe se numesc astea, ca mai mereu. Totusi, a fost singurul mare scriitor pus pe acel scaun, singurul neajutat defel si unul dintre foarte putinii care nu au facut gafe monumentale. Comparati-l cu Caramitru, va rog, si cu faraonicele lui reconstructii, comparati-l si cu madam Musca, aia care a zacut cam o duzina de luni si a executat doar galagie (in cazul ei, bazaiala intre doua geamuri!)! Culmea pufaitului inutil si insensibil o atinge acest Iorgulescu, pe care nici nu stii de unde sa-l iei, sa-l apuci. De la UTA sau de la Sportul Studentesc?
Cine e asta, ce a compus? Hamaituri si hahaieli postmoderne? A se slabi! Mai aud si eu pe "mezzo" muzica de-asta, si chiar are haz, chiar suna bine, la noi acest capitol nu a trecut de granita moftului. Bine, sa zicem ca-i bun manager, cum e la moda prin catunul nostru, desi meseria asta s-a invatat la scoala de contabilitate unde prefesori sunt de-alde Remes, Nemes, Radu Vasilca si alti frizeri! Aiurea, acum se zice ca vrea sa dea iarasi concursuri pentru propria clientela - deci sa ameteasca toate institutiile, dupa frumosul model al nastrusnicului mental Nicolaescu. S-or gandi sa retrocedeze si Casa cu lei, batar ca respectiva este donata statului? Dragii mei, sa n-o mai lungim: stiti de ce sunt pusi astia, in posturi pentru care nu au nici un fel de pregatire, de Kuki si de Kiki? Ca sa dee bani negri la partide albe si la partide deschise cu albele sau halbele. Si cu aia ce sa comita, ce crezi Dumneata, vreun lucru mare, vreo fantana sau vreo statuie? Ei as, neste fluturasi de multamire si de acoperire, desemnati de un ales Bulaies, de aruncat direct la ghena memoriei colective!
Frumoasa Tzara, mester carmaciul!
***
Aud cu mare tristete ca s-a savarsit din viata asta de tranzitie pe care o ducem cu totii in carca, bunul si caldul amic don Eugen Comarnescu. Era una dintre primele semnaturi cunoscute mie, de la vechea Informatie a Capitalei, cu sediul pe Brezoianu in vechiul palat de presa al Universului, parca, de adapostea mari gazete si gazetari. Era o semnatura harnica, usor melancolica, garantand puterea cuvantului si finetea lui. Ca om, dansul nu simula sensibilitatea, era chiar ea insasi. Ca prieten, avea obiceiul sa fie de nadejde. Ca om de cultura, spunem ca se afla deasupra oricarei banuieli, fiind un amanuntit scriitor, deseori flegmatic si ironic, intotdeauna cu barometrul la el. Stiti ceva, ma astept ca intr-o seara cu luna plina sa se iteasca acolo, sus, la cornisa Casei Armatei, cum se dadea pe vremea copilariei mele IN-FOR-MATIA !

Dumnezeu sa-l odihneasca!

---

Despre autor: