Inghetata este unul dintre deserturile cu cea mai controversata istorie. Primele informatii apar din China antica, probabil prin anul 2000 i.Ch.

Una dintre cele mai vehiculate variante cu privire la descoperirea inghetatei il crediteaza pe imparatul roman Nero ca fiind autorul acestei inventii. Cel putin autorul moral, pentru ca el este cel care si-a trimis sclavii in munti, sa ii aduca zapada pentru a-i ingheta bauturile lui preferate. In reteta lui Nero, pe langa sucul de fructe, sclavii mai adaugau si miere si pulpa de fructe.
O alta varianta il pune in prim-plan pe navigatorul Marco Polo, care s-a intors din Estul indepartat cu o reteta de serbet inghetat. Aceasta inghetata era de fapt o pasta de orez lasat sa fiarba foarte mult in lapte si tinut apoi in zapada, pentru a se solidifica. Apoi i se adaugau fructe inghetate. Cu acest nou preparat s-a dus la curtea regelui Charles I, care a fost incantat de desertul rece. Asa incat bucatarul acestuia a fost nevoit sa prepare in continuare inghetata si chiar sa imbunatateasca reteta adusa de celebrul explorator. Insa preparatul a ramas pentru foarte multa vreme destinat exclusiv celor foarte bogati, din cauza faptului ca zapada trebuia conservata de iarna pana vara, iar spatiile necesare pentru acest procedeu erau foarte costisitoare.
ACCESORII. Au trecut cateva secole pana cand s-a inventat si primul cornet de inghetata. Americanii au fost cei care au facut acest lucru, in 1896, primele cornete aparand pe piata in New York. In 1904, apare si vafa pentru inghetata, la ""Worlda€™s Fair"", in orasul american Saint Louis.