La 3 noiembrie 1947, Adrian Holman, ambasadorul Angliei la Bucuresti, expediaza la Foreign Office Raportul confidential nr. 262, despre personalitatile din Romania primilor ani postbelici. Descoperit de Gheorghe Buzatu la Public Record Office, din Kew, London, in 1994, documentul contine amanunte deosebite despre principalii actori politici ai momentului. Nu lipsesc notele personale despre diferitele personaje, ca si fleacurile de barfa.
Constantin Agiu, de profesie muncitor, plasat de comunisti in organizatia marioneta, Frontul Plugarilor, e astfel executat pe scurt: ""E mai degraba tipic pentru materialul slabut folosit de comunisti"".
Gheorghe Apostol se pricopseste cu aceasta consideratie deloc magulitoare: ""Experienta sa educationala si practica, dincolo de ideologia comunista, e anemica"".
Constantin Argetoianu, celebrul autor al Insemnarilor zilnice, fugise in 1944 in Elvetia, de teama rusilor. Se intoarce insa, consternand multa lume, pentru a crea si conduce o fantomatica formatiune prosovietica: Partidul Miscarii pentru Reconstructie Nationala.
Despre el, Raportul ne pune la dispozitie remarci extrem de dure in precizia lor: ""Unul dintre cei mai periculosi oameni din viata politica romaneasca. Completamente lipsit de orice scrupul moral. Consternare reala in cercurile taraniste si Liberale la intoarcerea sa. E considerat mai rau decat Tatarescu, lipsindu-i inteligenta acestuia, dar avand o flacara amorala personala satisfacuta doar de putere.
Trecutul sau arata disponibilitatea de o juca cu orice factiune pentru a avea un avantaj"".
POLITISTUL SOVIETICILOR. In multe cazuri, notele ambasadorului lasa sa se intrevada accesul la informatii colectate de Servicii. Despre Iosif Chisinevski se scrie: ""E semnalat ca fiind politistul sovieticilor in Comitetul Central al Partidului Comunist Roman si, in chip regulat, dispare pentru o saptamana ca sa dea raportul Inaltelor Autoritati mos-covite despre membrii si politica conducerii de la Bucuresti"". Desi Rapoartele secrete ar trebui sa fie seci, obiective ca oglinda, cel iscalit de Adrian Holman vadeste o deosebita grija de a ocoli amanuntele stinjenitoare cand vine vorba de personalitati pro-occidentale - Regele Mihai, Iuliu Maniu, Ion Mihalache - , comunistii si cei apropiati acestora fiind descusuti pana la capat. Gratie acestei propensiuni, facand din Document, totusi, un instrument inutil pentru Foreign Office, cunoastem amanunte mai mult decat interesante din viata de moment a unor vedete ale PCR.
Teoharie Georgescu, lider comunist, unul dintre patronii Romaniei lui 1947, e surprins intr-o ipostaza inedita pentru un tovaras: ""Iubitor de trai bun, Georgescu a facut senzatie in Bucuresti importand un Lincoln nou din Elvetia la un pret fantastic. El a strans bunuri foarte rare pentru casa sa, inclusiv o carpeta de colectie luata de Doamna Goga, nevasta fostului prim-ministru reactionar Octavian Goga"".
Pentru autorul Documentului, Sadoveanu pare, sub aspect fizic, ""un Ucrainean"". Avatarurile politice ale scriitorului nu sunt trecute cu vederea: ""Toata viata sa e guvernata de cautarea avantajelor financiare si politice; el spera totdeauna sa castige din diferite contacte politice"".
Tatarescu are o fata de bruta. Curioasa, dar explicabila ramane asprimea remarcilor despre Gheorghe Tatarescu. Curioasa, deoarece Gheorghe Tatarescu face figura aparte in guvernul Groza. Explicabila, deoarece Adrian Holman da curs antipatiei cercurilor taraniste si liberale fata de cel etichetat ca fiind tradator. O antipatie mult mai accentuata decit cea fata de comunisti. La capitolul Remarci, textul rezuma astfel personalitatea vicepremierului: ""M. Tatarescu e un tip inalt, matahalos, cu o fata de bruta si o voce bubuitoare, pe care ii place
s-o foloseasca. E considerat a fi cel mai neserios, cel mai mincinos si cel mai complet oportunist politician al tarii. Cum zice Iuliu Maniu: «El e intruchiparea imoralitatii politice romanesti». Posesor al unei ambitii nemasurate si de departe cel mai inteligent si cel mai viclean membru al Guvernului"".

(Va urma)

LUMEA PRIN CARE TREC