... Anul 1973. Pe poarta Oficiului Starii Civile pasesc alaturi un tanar si o tanara care si-au unit destinele pentru o viata. Fata le iradiaza de fericire, bucurie si implinire sufleteasca. Merg tinandu-se de mana, insotiti de urarile celor dragi, ale prietenilor si colegilor, ""casa de piatra, Valeria"" si ""sa fiti fericiti impreuna, Paraschive!"". Viata si-a urmat cursul ireversibil. A sosit pe lume si primul copil, Olimpia, prilej de bucurie pentru toti, dar in special pentru Valeria Pastia, fericita mama. Dar, ca un facut, asupra linistii caminului familiei Paraschiv, din Galati, au inceput sa se adune nori negri. Totul a inceput prin mici sicane, certuri, pe care Paraschiv, muncitor otelar la Combinatul Siderurgic Galati, le provoca, acuzandu-si sotia de lipsa de fidelitate... Alarma la Politie 12 octombrie 1982, ora 11:30. Gandurile ofiterului de serviciu de la Politia Municipiului Galati ii sunt intrerupte de apelul telefonic. - Alo, Politia? Sunt responsabilul Restaurantului ""Movileni"". Vreau sa va anunt ca la mine s-a prezentat un cetatean care, cu lacrimi in ochi, m-a rugat sa va comunic ca si-a gasit sotia ucisa in locuinta. - Dle responsabil, spune ofiterul, nu cumva suneti victima unei erori? - Omul este in... - Dle ofiter, nu-i nebun si nici beat. Mai mult, m-a rugat sa luati toate masurile pentru a prinde criminalul! Si sa stiti ca dupa asta a lesinat... - Bine, acordati-i primul ajutor, in cateva minute suntem acolo. Sub imperiul celor aflate, cu inima stransa, ofiterul patrunde cu sfiala in biroul sefului. Nu era prima veste rea pe care i-o aducea in acea zi. - Ce s-a mai intamplat?, in-treaba seful Politiei. - Dle comandant, avem o crima in Galati. Si, in cuvinte disperate, raporteaza situatia. - E clar, e o zi grea pentru noi toti!, spune seful. Raporteaza evenimentul la judet. Colonelul Toma sa-si mobilizeze echipa. Vreau un prim raport peste trei ore. Masina, condusa de neobositul plt. adj. Costica Bofan, transporta intreaga echipa la fata locului intr-o liniste mormantala. Fiecare isi macina propriile ganduri. Cum este posibil? Ziua in amiaza mare? Ajunsi la destinatie, constata ca in fata blocului A 5 din Micro 20 este multa lume adunata, care, contrariata, speriata, face comentarii. Sotul victimei, Paraschiv Pastia, da primele relatii, printre lacrimi. ""...Am plecat in seara de 11 octombrie 1982, la ora 21:00, impreuna cu fiica mea, Olimpia, la serviciu, pentru ca a doua zi trebuia sa merg la Braila sa iau un aragaz. Am inchis usa cu yala, lasand in locuinta pe cei doi copii care dormeau si pe sotia mea. Cand am revenit azi, la ora 11:00, am gasit usa inchisa si apoi, in sufragerie, pe Valerica moarta... Dle colonel, va rog, prindeti-l pe acest criminal care mi-a lasat copiii fara mama."" Si a inceput din nou sa planga. Cercetarea la fata locului a scos in evidenta doua lucruri esentiale: autorul a patruns in locuinta prin folosirea cheii originale sau prin chei potrivite; moartea a fost violenta, ea s-a produs prin electrocutare. Si aici, medicul legist Jean Ciobotaru este imbatabil. Nu are rost sa cautati altceva. Uitati-va la fata cadavrului. Se vad clar leziunile electrocutarii pe obraji. Colonele, nu te vad bine, dar, oricum, dupa ce fac autopsia, iti trimit actul medico-legal. Crima prin electrocutare. Colonelul Toma se uita la cpt. Maris si-l intreaba: - Auzi, Dorule, in afara de cazuistica judiciara, tu ai auzit la noi, in Galati, de acest mod de operare? - Domnule colonel, mi se pare de domeniul Agathei Christie... Se declanseaza verificari, cercetari si audieri de martori, investigatii la locul de munca al victimei, al sotului si, incet, incet, se aduna date, informatii care, in final, scot in relief un al doilea ""Paraschiv Pastia"", nu cel care lacrima. In posesia acestor date, colonelul Toma hotaraste sa fie abordat direct sotul victimei. - Dle Paraschiv, sa reluam filmul evenimentelor din seara de 11.10.1982. La ce ora ati plecat la serviciu si de ce ati luat-o si pe Olimpia cu dvs.? - Cum sa va spun, mi-am amintit ca sotia ma rugase sa cumpar un aragaz de la Braila si am considerat ca este bine sa vada si fiica mea Braila. - Oare? De aceea a dormit Olimpia toata noaptea in sectia otelarie? Nu era normal sa veniti acasa si apoi sa plecati la Braila? - Pai, sa vedeti... eu... am crezut ca... dar l-ati prins pe criminal?!.. Colonelul Toma se uita la el, il priveste lung si, cu tristete in glas, ii spune: - Da, l-am prins, ma Paraschive. Acum trebuie sa ne spui cum ai facut-o. Auzind aceste cuvinte, Paraschiv se schimba la fata, de parca a inghitit matraguna. - Ce vreti sa spuneti? Sunt nevinovat. Ce aveti cu mine? - Lasa teatrul, omule. Nu mai are rost, ii spune colonelul. As dori sa ne povestesti ce ai aruncat in canalul de apa-aductor al sectiei Forja grea din CSG. Vreau sa te avertizez ca micuta Olimpia ne-a declarat ce-a vazut... si, ia seama, pe ea o credem, nu pe tine. Paraschiv este ca fiara incoltita. Priveste in jur, ochii nu-i mai sunt de om, ci ai unui bolnav psihic... Cauta, cauta un reazem in realitatea lui inchipuita. Nu gaseste ceea ce cauta. Se da o lupta cu el. Lupta care-i lasa transpiratia sa-i curga in voie pe fata. Gura ii este uscata si cu greu spune: - Nu a tinut, dle colonel. Am crezut ca nu ma descoperiti repede. Va rog, dati-mi un pahar cu apa. Am sa va spun totul. Nu are rost sa cautati in alta parte. Eu am omorat-o. Si nu-mi pare rau. Cum si-a executat criminalul sotia Colonelul Toma se uita la el si nu-i vine sa creada: de unde atata sadism? - Hai, spune. Te ascult. - Povestea mea incepe mai demult, cand eram cu sotia la Turda. S-a amplificat cand din 1980 am revenit in Galati, se destainuie Paraschiv. Am avut sentimentul ca ma insala in permanenta. Si eram gelos. Acest gand a pus stapanire pe mine. Nu mai puteam sa scap de el. Era ca un vierme care roade un mar frumos, cum fusese dragostea noastra... Uf!!! Greu imi mai este sa ma destainui... - Incearca, mai baiete, numai asa te linistesti, ii spune Toma. - E usor sa spui. Greu sa o si faci. Cum va aratam, acest gand nu-mi dadea pace. Si m-am hotarat. Numai moartea ei ma va elibera. Cum sa o fac?, ma intrebam. Daca o omor cu cutitul, voi fi prins repede. Sa o astept noaptea pe strada si sa o atac? Tare greu. Si atunci mi-am adus aminte de ceea ce am invatat la fizica. Curentul electric este sfant! Auzisem ca vindeca reumatismul. Deci ma va vindeca si pe mine de acel gand obsedant, de acest... reumatism psihic. Am stat, am judecat, am gandit si... am intocmit planul. Prin luna octombrie 1982, mi-am procurat niste manusi din piele folosite la sudura, prin care am trecut doua cabluri electrice prevazute la un capat cu stecher. Capetele libere ale cablurilor le-am izolat, le-am dispus in spirale concentrice, fixandu-le cu sarme pe fata palmara a manusilor, interpunand intre spirale si manusi bucati de cauciuc. Acest dispozitiv l-am ascuns intr-o valiza pe care o tineam incuiata. Asteptam ziua in care sa ma hotarasc. Aceasta a fost fatala. Seara, in jurul orei 21:00, dupa ce copiii s-au culcat in dormitor, sotia mi-a spus ca o doare capul. A mers in sufragerie, si-a ""incropit un pat din cele cinci scaune"", si apoi s-a culcat. Dupa ce m-am asigurat ca toti ai casei dormeau, am scos dispozitivul din valiza, am introdus stecherul in priza si apoi l-am aplicat de doua ori, ca sa fiu sigur, pe obrajii sotiei. Aceasta nu a tipat, nu a scos nici un zgomot. Mi-am dat seama ca a murit. Am luat uneltele aducatoare de moarte, le-am introdus intr-un sac al unei masti de gaze, am sculat-o pe fiica mea, Olimpia, si am plecat la lucru, lasandu-i in casa pe sotia mea moarta si pe cei doi copii dormind. Trebuia sa fiu de serviciu in schimbul de noapte. Si am fost. Toata noaptea nu m-am gandit decat daca ""planul meu"" va tine. In rest, nu-mi parea rau de nimic... ""Restul"" il cunoasteti. Un om care s-a lasat bantuit de sentimentul de gelozie a devenit criminal. A devenit ucigasul mamei celor trei copii ai sai. Al fiintei pe care candva a iubit-o. Lipsa de ratiune, de permanent autocontrol al comportamentului a dus treptat la degradarea sentimentelor, la aparitia unui adevarat infern sufletesc. SCENA CRIMEI
Dupa ce m-am asigurat ca toti ai casei dormeau, am scos dispozitivul din valiza, am introdus stecherul in priza si apoi l-am aplicat de doua ori, ca sa fiu sigur, pe obrajii sotiei. Aceasta nu a tipat, nu a scos nici un zgomot. Mi-am dat seama ca a murit. Am luat uneltele aducatoare de moarte, le-am introdus intr-un sac al unei masti de gaze, am sculat-o pe fiica mea, Olimpia, si am plecat la lucru, lasandu-i in casa pe sotia mea moarta si pe cei doi copii dormind.