Traian Basescu descopera Parisul

Vizita lui Traian Basescu la Paris nu va face epoca in analele diplomatice. Ba chiar, comparativ cu alte vizite ale oficialilor romani din ultimii 15 ani, este una subtirica: din delegatie face parte un singur ministru - cel de Externe - si nici un om de afaceri. Mai mult, in ierarhia diplomatica, vizita lui Traian Basescu iese din cadrul ierarhizat ("de stat", "oficiala"...) pentru a intra la categoria "si altele" (adica informala). Uitate sunt bataliile lingvistice de pe vremea lui Emil Constantinescu, ale carui vizite oscilau la limita intre "de stat" si "oficiale", dar care la Paris a fost primit cu elicopterele traditionale pe Esplanade des Invalides si gazduit pe spezele Republicii Franceze la Marigny. Tot ce a mai ramas din supralicitarile de alta data este inversunarea presei de a califica drept o victorie diplomatica fiecare minut in plus petrecut de seful statului roman cu presedintele Chirac.
Traian Basescu nu a obtinut o mare victorie nici in ceea ce priveste ratificarea Tratatului de aderare la UE. Un oarecare calendar era deja stabilit, un calendar care sa impace si capra, si varza: tentativa de ratificare in Adunarea Nationala in iunie, tentativa de ratificare in Senat in octombrie. Ratificat - eventual - in Adunarea Nationala, Tratatul nu are nici o valoare inainte de a trece prin Senat, unde votul va avea loc dupa prezentarea ultimului raport al Comisiei Europene (programat la mijlocul lui septembrie, ne informeaza chiar ministrul roman al Integrarii, Anca Boagiu). Daca Raportul va recomanda aderarea la 1 ianuarie, procesul de ratificare va continua in ritm sustinut, astfel incat sa fie incheiat la 31 decembrie 2006. Daca Raportul va recomanda amanarea aderarii cu un an, ratificarea va astepta alegerile prezidentiale si legislative, care sunt programate in primavara anului viitor. Ea va avea loc pana la 31 decembrie 2007, adica "in timp util", dupa cum a afirmat Traian Basescu citandu-l pe omologul - si noul sau prieten - Jaques Chirac.
Si totusi, desi pe fondul relatiilor bilaterale, aceasta vizita nu aduce nimic nou, ea marcheaza un moment important. Si anume, un moment important in evolutia lui Traian Basescu. Este suficient sa evaluam declaratiile exaltate ale sefului statului ("Parlamentul va vota in unanimitate ratificarea", " Franta ne-a sustinut intotdeauna pentru aderarea la NATO si UE", "Franta sustine fara rezerve aderarea Romaniei la 1 ianuarie 2007") pentru a ne da seama ca s-a petrecut o revelatie. Dupa ce a surfat la suprafata apelor politicii internationale, Traian Basescu incepe sa descopere din ce materie este fabricata aceasta mare necunoscuta - pana mai ieri - pentru el. Nu era o mare filosofie sa stii ca integrarea in UE trece mai degraba pe la Paris decat pe la Washington, dar e poate dificil sa treci peste umorile personale.
Mai bine mai tarziu decat niciodata - Traian Basescu descopera Parisul. Intr-o buna zi, se va apleca poate si asupra chestiunilor de profunzime, pe care Jaques Chirac a incercat sa le lanseze la apa pe parcursul intrevederii: viziunea Frantei asupra constructiei europene. Viziune care nu se impaca prea bine nici cu atlantismul isteric al unor cercuri de la Bucuresti, nici cu opiniile extravagante asupra granitelor europene promovate in diferite combinatii de la Cotroceni.
Altfel, problemele bilaterale, care contin dosare uneori explozive, au ramas neatinse pe principiul ca s-o gasi, totusi, cineva care sa se ocupe de ele: sutele de mii de romani care lucreaza la negru, gainarii care umplu paginile ziarelor in detrimentul unei majoritati tacute care munceste pe branci, lipsa unor acorduri bilaterale care sa reglementeze prezenta acestora pe piata muncii din Franta, recunoasterea diplomelor, subtierea investitiilor si schimburilor economice... E drept ca, pentru toate acestea, trebuie sa bagi mana in aluat si sa framanti painea, dupa cum spun francezii, in timp ce ca sa obtii, o data la 6 luni, o declaratie de bune intentii nu-ti ia decat drumul pana la Paris.

---

Despre autor: