Televiziunea romana libera

Televiziunea publica a programat aseara tulburatorul interviu cu Dana Craescu, tanara internata cu forta in spitalul psihiatric intrucat urmase cursurile MISA. Dar nu subiectul emisiunii il voi discuta aici, ci actul mediatic ca atare si contextul lui mai larg. Poate exagerez, poate am uitat, dar impresia mea este ca Televiziunea romana a oferit spectatorilor sai, intaia oara dupa 1990, documentare de aceasta natura eliberate de complexe. Investigatii pe subiecte foarte sensibile, caci fac sa apara, din fundal, Serviciul Roman de Informatii, oameni politici importanti si vechile structuri ale Securitatii.
Din luna martie pana astazi, emisiunea Reflector a TVR a programat cateva episoade privind violentele de la Targu Mures din 1990 si despre cazul MISA. Primele sunt semnate de Ileana Gaita. Materialul pe care-l cuprind ar fi suficient sa determine redeschiderea anchetei. Nu ca ar fi aparut vreun document nou, cu semnaturile vinovate. Dar din interviurile cu o paleta extrem de bine aleasa de persoane implicate si comentatori, rezulta o imagine de mare limpezime. Pe ecran au fost expuse opiniile unor fruntasi ai Vetrei Romanesti si ai PUNR, ale liderilor UDMR, amintirile unor actori ai evenimentelor, ale primilor oameni in stat si ale victimelor.
Este remarcabil sa afli, chiar dupa 17 ani, ca in ziua din 19 martie 1990, dupa ce au inceput sa bata clopotele, barbatii din Gurghiu au fost adunati cu autobuze sub promisiunea unui spectacol realizat de Vatra Romaneasca. Amatorii atrasi de numele unor artisti indragiti au fost in final condusi la Targu Mures pentru a li se spune: "Sunt niste unguri care vor ocupa Ardealul!". Este pilduitor sa-l asculti pe Virgil Magureanu susurand ca nu exista vreo informatie privind implicarea unor securisti in evenimente. Ca imediat sa revezi imaginile de atunci. Un tanar care striga la megafon, in Piata din Targu Mures, aratand spre un personaj turbulent: nu va luati dupa el, este ofiter de Securitate, incita romanii sa ii atace pe maghiari. Sa auzi vocea viclean-ucigasa a lui Ion Iliescu, vorbind despre "starea de mobilizare civica a taranilor", despre cum se organizau ei insisi sa apere structurile revolutiei! Si, in paralel, sa afli detalii privind telefoanele, clopotele, masinile mici, autobuzele, batele care au pregatit sangeroasa infruntare.
Dupa evenimentele din martie 1990, au fost create mai multe comisii menite sa ingroape in uitare vinovatii. Ileana Gaita a demonstrat ca nu aveam nevoie de ele. Avem nevoie de justitie. Documentarul ei ofera procurorilor nenumarate fire care ii duc sigur la vinovati. Incepand cu seful lor, pe nume Ion Iliescu.
Redactorul Marius Georgescu a avut o sarcina chiar mai dificila. Caci ziaristul a pus in discutie nu doar prestatia autoritatilor mai mult sau mai putin vizibile, ci si campania colegilor sai impotriva MISA, ultimii sustinuti de o opinie publica "bine" montata. Documentarul privind MISA, care a inceput cu un episod in februarie, a repetat unul in aprilie si iata, a continuat cu cel de aseara, a avut in spate o investigatie de luni de zile. Cum se face in Vest, cand ziaristul intra pe termen lung in costumul de detectiv, traieste intre cei despre care scrie, ca in final sa desfaca coaja si sa atinga astfel miezul. Afirmand ca "99 la suta din ceea ce au publicat ziarele si au dat televiziunile despre MISA erau minciuni", Marius Georgescu a transmis spectatorilor mesajul esential. Infruntand, cum se va vedea, riscul.
Caracterul exceptional al celor doua documentare este recognoscibil prin vehementa reactiilor. Ziarul Cuvantul liber din Targu Mures, fostul ziar local al PCR devenit dupa decembrie '89 purtatorul de cuvant al Vetrei Romanesti si PUNR, a publicat o scrisoare deschisa de protest, adresata directorului general al Societatii Romane de Televiziune. Iar Lazar Ladariu, unul din actorii evenimentelor, un editorial purulent impotriva "Gaitei cele mincinoase!" de la TVR. La randul sau, ziarul Gardianul a acuzat documentarul lui Marius Georgescu de incalcarea, grava, a deontologiei jurnalistice. Gandul a urmat aceeasi tactica, invocand amenintator Comisia de etica si arbitraj, care ar putea sa se autosesizeze si sa dispuna sanctiuni.
Relativ la reactii, nici una nu este insa mai relevanta decat cea a Consiliului National al Audiovizualului. Scrisorile CNA adresate TVR in legatura cu documentarul privind MISA intentionau, practic, sa determine ideile programelor de televiziune. Ce legatura aveau aceste interventii cu competentele CNA? Raspunsul la intrebare nu poate fi dat in cateva randuri. Caci transformarea CNA intr-o institutie a cenzurii, implicata in jocuri politice, simultan excedand si tradandu-si atributiile, este un subiect de toata frumusetea, care merita un editorial special.

---

Despre autor: