Regimul integrarii ca terapie intensiva

Uneori, crizele de maturizare pe care le traversa Europa spre destinul sau federalist, adica prezumat a fi cel de State Unite ale Europei (despre care la Maastricht se facuse in mod deschis vorbire), era denumit „euro-scleroza“ sau paralizie. Mai nou, de cand scepticismul autoprotectiv al Statelor Membre a ajuns la limite neverosimil de rigide, profunda oboseala sau criza de crestere s-a „rebranduit“ drept „pauza de digestie“, semn ca mai toate simptomele trimit la o problema de metabolism intern, de concesiva toleranta si de continenta.

Ceea ce parea mai deunazi un fel de moft sau farafastac superfluu, blocarea adoptarii unei Constitutii pentru noua Europa extinsa, se adevereste tot mai mult drept o reala frana in calea stabilizarii institutionale si legislative a continentului si noii sale arhitecturi organizationale. De aceea, este foarte probabil ca - fara macar o noua Conferinta Interguvernamentala, care sa amendeze actualul Tratat pe rol, cel de la Nisa -, dupa alegerile prezidentiale din Franta din 2007, nu se va mai putea inainta institutional, nici macar pentru ca si Croatia sa poata ad era pana in 2010. Altfel spus, ideea repunerii pe tapet a adoptarii Tratatului Constitutional va reveni inevitabil, dorita in principal de tari precum Italia, Belgia, Spania, Luxemburg si, in mod oficial, chiar de Germania.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe