Iata ce-i relateaza Vasile V. psihologului Mariean Turbatu, la care se cauta, inca de la Revolutie, de draci in familie, de lipsa prietenilor, de leafa mica si de alergie la prosti.

Sunt copil de asfalt, domnule Mariean. M-am dus cateva zile la munte, sa respir aer curat, si mi-au trebuit alte cateva, ca sa-mi revin. Fara miros de benzina, rahati de caini si mai ales fara praful ala cu sulf, pe care-l ridica pana pe la etajul sapte masinile, seara, am simtit ca ma sufoc. Dar cel mai tare m-a suparat linistea. Era o tihna in sat, ca-mi auzeam rotitele cum imi fasaie-n cap. Prima zi a mai fost cum a fost, insa pe urma am simtit o apasare-n plexul solar, care nu m-a lasat decat dupa ce m-am intors la birou. Parc-as fi avut inauntru un ceas care ma anunta din ora-n ora ca nu muncesc. E noua, de ce stai?! E zece, tot stai? E unsprezece, de ce stai? E doua, toata lumea e la treaba, iar tu freci menta pe aici.
Ati mancat vreodata paine taraneasca, domnule Mariean? Ei, bine, n-are pic de aer in ea. A trebuit sa umflu painea cu pompa de la bicicleta, ca s-o mananc. Sa fie pufoasa ca jimbla turceasca. Numai ca daca o gonflezi cu aer fara noxe si fara mi-ros de mucegai, tot degeaba. N-are gust. Pute a grau. Gazda mi-a facut o supa din gaina de casa si am crezut ca mor intoxicat. Trei zile dupa asta am mancat numai biscuiti cu E-uri, ca sa ma fac bine. Cat despre lapte, numai cand imi amintesc cum fierbea pe plita si mi se intoarce stomacul pe dos. Ce prostie, domnule Mariean, sa chinuiesti vaca, s-o tragi ore intregi de tate, cand poti sa iei foarte bine lapte la punga si de la magazin. Lapte adevarat, care nu miroase a vaca, ci a punga. Cel mai greu a fost cu murdaria. Am stat mai mult in grajd, ca sa ma simt oarecum ca la bloc. Cum atingeam un copac sau ma frecam de frunze, ma duceam sa ma spal. Intelegi, domnule Mariean, natura era prea curata. Peste puterile mele de curata. Ma spalam pe maini de natura si de curatenie cu apa dintr-un sant. Sa nu te superi pe mine, domnule Mariean, dar in a cincea zi m-am dus la psiholog. Ei ii zic popa. Am avut noroc, fiindca era un om care m-a inteles perfect. Am discutat despre fotbal si despre femei, am injurat guvernul, ne-am uitat la televizor, la o balacareala politica, si mi-am regasit echilibrul spiritual. Om de treaba, parintele. Avea un asfalt in curtea bisericii de ziceai ca esti la oras. Spre seara, cand se incingea la 70 de grade, de puteai sa prajesti oul pe el, simteam si eu ca traiesc. Acum inteleg de ce se spune ca trebuie sa vii la biserica ca sa iei viata. Viata de la asfaltul orasului vine. Ii vedeam pe tarani cum se trag la umbra la poalele padurii si le plangeam de mila. Nu stiu ce-i traiul, domnule Mariean. A fost o saptamana foarte religioasa, batrane. Ei se inchinau cand vedeau cum miros asfaltul, eu ma inchinam cand ii vedeam lungiti la umbra brazilor. Acum, sa-mi spui dumneata, ca te pricepi sa vindeci oameni ca mine, sa tratezi de creier copiii de asfalt: oare mi s-a parut ca si vacile se inchinau sau mi se parea de la arsita din curtea bisericii?