Autodenunt

Subsemnatul Razvan Ionescu, doctor in teatrologie si teolog, profund emotionat si tulburat pana la lacrimi de protestul celor 18 intelectuali publicat in ziarul dumneavostra din 31 mai 2006, doresc sa va aduc la cunostinta cateva tare irepresibile de care ma fac vinovat in solidar cu Victor Roncea, Miruna Munteanu, Dan Ciachir, Vladimir Alexe si George Damian, in speranta ca ma veti ajuta ca, prin oprobiul binemeritat al opiniei publice si, eventual, prin integrarea urgenta intr-un program educational eficient si rapid sa fiu corijat, recuperat deplin si sa devin util unei autentice societati deschise, europene, eliberat de crisparile national-securiste de care ma fac vinovat si pe care nu mi le pot reprima desi, helas!, ar trebui!
Domnule Director,
Prin tot ceea ce fac si gandesc, prin suspectul meu amplasament fata de viata politica, sociala si culturala autohtona ma descopar pe zi ce trece a fi un iresponsabil, tarat de o mentalitate medievala, completamente decuplata de la comandamentele zilei. Prin scris si vorba am poluat constant si am subminat cu premeditare valorile modernitatii incercand sa-mi smintesc semenii. Am cultivat si cultiv concepte si termeni impardonabili precum: traditie, neam, Biserica, jertfa, Basarabia, credinta, sat, Piata Universitatii etc. Am votat in repetate randuri Punctul 8 de la Timisoara si m-am pronuntat impotriva derbedeilor securisti doar pentru a arunca praf in ochii cetatenilor pasnici si a impiedica blajinele tipologii kominterniste, de dincolo si dincoace de ocean, sa ajunga in fruntea cercetatorilor fenomenului comunist neaos, un fenomen, iata, izolat astazi si care s-a manifestat vocal numai si numai prin complicitatea unanima a intregului popor roman!
Mai mult decat atat descopar cu stupoare ca, in particular, atunci cand nu ma vede nimeni, manifest unele atitudini jenante, de natura sa puna in discutie loialitatea mea fata de statul al carui cetatean sunt si a carui constitutie trebuie s-o respect. Bunaoara, va marturisesc ca, si sunt pe deplin constient cat va e de greu sa-mi dati crezare, sentimentele mele de simpatie fata de fostul membru C.C. al U.T.C. Mihai Razvan Ungureanu, actualul ministru de externe al tarii mele sunt ca si inexistente! Nu sunt in stare si pace sa admir harnicia complet lipsita de distinctie a sus-numitului domn intru prosperitatea Fundatiei Gojdu, desi este evident pentru toata lumea ca ar trebui, fie si numai pentru atat, sa-i tinem cu totii poza pe noptiera spre neuitare! Pe scurt sunt incapabil sa ma dezbar de limba romaneasca "light" si nu voi cu nici un chip sa mi-o insusesc pe cea "hard", mai mult, ma incapatanez in mod iresponsabil sa cred ca, Iasiul bunaoara, apartine in continuare unei tari si nu unui land! Colac peste pupaza urmaresc sporadic si, recunosc, cu o oarecare raceala, volutele pedagogice ale d-nului Brucan. In plus, ca sa vedeti in ce hal de degradare morala am ajuns, stau jos si nu simt nevoia imperioasa de a ma ridica in picioare la prestatiile venerabilului politolog!
Toate acestea ca si multe altele pe care mi-e jena sa vi le marturisesc acum, dar de care sigur ma voi lepada cu ajutorul "colegilor mei, intelectualii", cum atat de inspirat se pronunta cineva acum 16 ani, imi dau un puternic si insuportabil sentiment de vinovatie! Ajutati-ma Domnule Director sa ma eliberez! Demascati-ma! Dati-ma in vileag! si eu am dreptul sa dau foc "Saptamanei rosii" a lui Paul Goma! si eu am dreptul sa-mi placa piesele de teatru ale Alinei Mungiu! si eu am dreptul sa fiu de folos tarii mele! Vreau si eu sa fiu conform! si eu sunt om! Ajutati-ma!
Cu speranta ca ma veti sprijini in eforturile sincere de eliberarea de sub jugul unui paseism nociv si ridicol, va multumesc cu musca pe caciula,

---

Despre autor: