Noutatea consta in
faptul ca monumentul
era demontabil.

Victoria, adica statuia care urma sa fie ridicata in Piata Victoriei, era reprezentata traditional printr-o femeie tatoasa cu bratul drept ridicat entuziast spre viitor, dar pentru ca artistul a livrat-o pe bucati, cu suruburile separat, in actele Primariei ea a figurat de la inceput ca ""Victoria complet demontabila"".
Pe soclu, femeia de bronz era exact ce trebuia sa fie. Nu exista oras mai de Doamne ajuta fara cel putin un monument al Victoriei. Nimeni nu mai stie carei victorii ii e dedicat, mai ales ca si victoriile fortelor retrograde contra fortelor democratice sunt celebrate tot prin femei pieptoase, aratand undeva cu o mana. La numai un an de la inaugurare, un tigan i-a furat statuii bratul indreptat spre viitor si, pana sa se dezmeticeasca autoritatile, obiectul in greutate de 84 de kilograme, cum statea scris in hartiile Primariei, se gasea de acum pe un vapor cu fier vechi care mergea in Turcia. In acest timp s-a schimbat si Guvernul. Sculptorul, fiind omul fostului premier, a ramas fara comenzi, iar statuia a ramas si ea patru ani fara un brat. Nici ca monument al invalizilor nu arata rau, mai ales ca in toate orasele unde exista monumentele invalizilor acestea consta dintr-un soclu cu multe trepte pe care e cocotata o femeie vanjoasa, dar beteaga. Dupa ce tiganul, care stia sa demonteze maini de bronz, i-a furat-o si pe stanga, Primaria s-a sesizat si i-a comandat artistului patru maini: doua de pus in locul celor furate si doua de rezerva. Sculptorul si-a dat silinta si in numai trei saptamani cele patru maini erau gata. Numai ca, de bucurie sau poate de prea multa foame, a murit, iar imputernicitul cu mainile, din partea contabilitatii, i-a insurubat statuii doua de stanga. Surubul e surub, nu-i pasa cine umbla cu cheia. Cu doua maini stangi, statuia era cam suie. Oamenii isi dadeau seama ca era ceva in neregula, dar ce anume, greu de spus. Fapt e ca acum femeia arata entuziast spre trecut. Intr-o noapte, statuii i-a disparut un picior. Ca sa poti demonta partea de picior de la genunchi pana la sold, ar fi trebuit sa te strecori inauntru, ceea ce era imposibil.

Cu sau fara o explicatie rationala, tot orasul vedea ca lipsea jumatate de picior. Pentru multi, ce nu-i rational e miracol. Credincioasele au inceput sa se inchine la Victoria demontabila ca la o martira si curand si-au facut cruce in dreptul statuii si muncitorii care se duceau la lucru la combinat. Sculptorul fiind mort, pulpa si bucata de sold au fost reconstituite de un plutonier, artist amator. La montaj s-a vazut ca omul nu stia sa modeleze nici jumatati carnoase de fund si nici picioare. Victoria era cam rahitica. Babele, in special, au continuat sa-si faca cruci, insa nu din motive religioase. Trecand timpul si murind si tiganul care se pricepea sa fure bucati mari din monument, urmasii lui s-au multumit cu bucati mici, taiate noaptea cu bomfaierul. ""Cam moderna - ziceau strainii adusi cu autocarul sa vada monumentele importante ale urbei - , dar nu e rau ca-n Romania gasesti si arta de avangarda.""