Dupa cinci ani, la Humanitas s-a reeditat recent cartea lui Paul Johnson din 1988, ""Intelectualii"". O suma de orori si vicii, aproape un manual de patologie sociala, imoralitate culturala
si venalitate politica.

Nu-i lipseste nimic demonismului care insufla gandirea si opera eroilor cuprinsi aici in partea nocturna, sumbra, a talentului lor: Jean-Jacques Rousseau, P.B. Shelley, Karl Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Brecht, Sartre. Cu alte cuvinte, sadomasochism, megalomanie, alcoolism, dandysm desantat, narcisism, arghirofilie, sexualitate exacerbata, contorsionism, tentatia incestului si a pedofiliei, basca ipocrizie, isterie si vanitate cat cuprinde, sete dictatoriala si cate altele!
""Aceasta carte isi propune sa stabileasca, pornind de la analiza moralei si a gandirii unor intelectuali de marca, in ce masura acestia sunt indreptatiti sa sfatuiasca omenirea cum sa-si organizeze viata"". Dar, atentie, cartea este o capcana foarte abila. (Doar si ea este scrisa de un intelectual, nu-i asa?)
Ea trebuie citita in doi timpi.
La inceput ne vom infiora, vom surade amar sau ne vom revolta vazand badarania lui Rousseau, egoismul sau certaret, carcotas, masochismul, frustrarile, autocompatimirea si ispitele exhibitioniste (la care se adauga ipohondria, cleptomania, onanismul, zgarcenia), amoralismul cinic al lui Brecht, violenta versatila a lui Shelley, hedonismul egocentric degradat al lui Marx (unde mai pui ca, bibliografic, opera lui e instabila si greu controlabila: ""Nu se poate avea niciodata incredere in el. Intregul capitol opt din Capitalul, capitol cheie, este o falsificare deliberata si sistematica"") sau cel imbibat lubric si desfoliat vindicativ al lui Jean-Paul Sartre. Toate acestea, ca si vanitatea cu accente ridicole a lui Ibsen, ori alcoolismul nevrotic, pe fondul fixatiei priapice, al lui Hemingway, conduc lectura intr-o adevarata bolgie a psihismului creator si rau-facator deopotriva.

Aici trebuie sa intervina iute autocenzura. Adica timpul doi. Pe scurt, dupa cum bine zice sfanta intelepciune populara, sa faci numai ce zice (nu si ce face) popa. Cu alte cuvinte, nimic din colcaiala de vicii, tare morale si vinovatii politice a intelectualilor de asemenea calibru nu trebuie sa ne falsifice de acum inainte lectura. Mizeriile biografiei nu au dreptul sa altereze splendorile creatiei, astfel incat ""Razboi si pace"", ""Ana Karenina"", ""Confesiunile"", ""Nora"", ""Pentru cine bat clopo-tele"", ""Huis clos"" raman fara fisura. Ele rastoarna definitiv chepengul peste pivnita cu putreziciuni si duhori a umanului pieritor. In ultima instanta, creatia nu e decat alchimia raului interior. Mai mult: gratie acestei alchimii, adeseori tocmai prezenta excesiva a raului fecundeaza substanta creatiei. N-ar fi deci de mirare ca, abia inghitind atari dezvaluiri scandaloase despre autorii pe care-i veneram, ei sa ne devina in sfarsit... familiari de-a dreptul. Oricum, domniile lor nu sunt decat hiperbolizarea defectelor noastre.

""Marx s-a aratat deschis sa sustina asasinatul, cu conditia ca acesta sa fie eficient. O data instalat la putere, Marx ar fi fost capabil de o mare violenta si cruzime"" - Paul Johnson