Schizofrenie. Epilepsie. Depresie... si alte boli. Toate au fost puse in carca unui mare pictor. Van Gogh.

Despre Van Gogh s-a spus ca a suferit de multe boli, in special de afectiuni psihiatrice si ca acestea si-au pus amprenta asupra comportamentului si picturii artistului. Sa ne intoarcem insa la Ajunul Craciunului, cand el si-a taiat lobul urechii. Stim ca Van Gogh s-a certat cu Paul Gauguin, amicul sau, cu care de fapt locuia. Si mai stim ca l-a amenintat cu briciul pe care la scurt timp il va folosi insusi Van Gogh sa-mi taie urechea. Medicii si criticii de arta il considerau nebun. In special panzele pictate la Auvers spre sfarsitul vietii erau considerate de critici ca ""opera nebuna"". Iar dintre aceste lucrari, panza ce reda biserica din Auvers Oise este cea mai ""nebuna"". Pictorii au fost uimiti de violenta culorilor, de confruntarea dintre rosu si albastru. Cladirea rasare din spatele unei coline ca un cutremur, zidurile se zguduie, acoperisurile se misca. Medicii pun aceasta imagine stranie pe seama schizofreniei. Van Gogh a mai suferit si de epilepsie, manifestandu-se prin crize, caderi, convulsii. Cu certitudine, insa, Van Gogh a suferit de melancolie. De-a lungul vietii la Arles, la St. Remy, Van Gogh a fost subiectul unui sir de episoade depresive. In ultimele luni de viata, pe cand se afla la Auvers sur Oise, disperarea il copleseste. Aflat singur fata in fata cu boala, el picteaza in 70 de zile peste 70 de panze. La 27 iulie 1890, Van Gogh isi trage un glont, care-l va dobori definitiv abia dupa doua zile de la acest gest.