La conferinta tinerilor liberali pe Bucuresti, Ludovic Orban a lasat sa se inteleaga ca PNL are deja un scenariu pregatit pentru caderea cabinetului Tariceanu. Daca prea mult anuntata Motiune de cenzura va trece, PNL va lua calea opozitiei.
Toate datele arata ca o asemenea miscare ar fi singura benefica pentru PNL. Asa cum, de altfel, liderii liberali pregatesc deja terenul, trecerea in opozitie le va da posibilitatea de a acuza o alianta pe sest intre PD si PSD. Formatiunea lui Mircea Geoana ramane mai departe pentru electoratul Aliantei principalul dusman politic. Mult mai important, PSD n-a reusit sa scape de imaginea impotriva careia s-au batut PD si Traian Basescu la vremea opozitiei: partid corupt si partid neocomunist. Cum in electoratul captiv al Dreptei spectrul refacerii FSN continua sa dea insomnii, liberalii ar avea un teren roditor pentru a lovi zdravan si eficient un PD fie si suspectat de alianta cu PSD.
Ar fi acesta un avantaj insemnat daca PNL ar trece in opozitie. Un altul, la fel de important, l-ar constitui dificultatile cu care s-ar confrunta un guvern minoritar, fie el si de tehnicieni. Sprijinul dat de PSD ar fi fara valoare. Nu numai pentru ca PSD nu e un partid unit, stabil, dar si pentru ca apucaturile hraparete ale liderilor centrali si locali n-au fost eliminate. Indiscutabil, in schimbul sprijinului parlamentar, ei ar cere avantaje materiale la limita coruptiei, posturi in administratie. Bun prilej pentru un partid din opozitie de a duce o campanie viguroasa.
Aceste avantaje cad spectaculos daca PNL se rupe. Strategii de la Cotroceni pariaza pe naravul romanesc al oportunismului. Posibilul lor rationament. PNL e strans unit in jurul lui Calin Popescu Tariceanu pentru ca acesta are painea si cutitul. Daca painea si cutitul trec in mainile altui liberal, Theodor Stolojan, de exemplu, PNL se va strange si se va uni in jurul noului proprietar.
Plecand de aici, se intrevede o strategie de debarcare a lui Calin Popescu Tariceanu si inlocuirea cu Theodor Stolojan in ipostaza de premier al unui guvern minoritar, sprijinit de PSD, PRM si PD. PNL fie se va rupe, o mica parte preferand painea amara a opozitiei in locul cozonacului de la putere, fie va trece de partea noului premier. Nu-i exclus ca o serie de lideri liberali sa fi fost deja contactati sau sa fie contactati in scurt timp pentru a li se oferi pastrarea postului sau un nou post. Va face fata PNL acestei incercari? Greu de raspuns daca tinem cont de oportunismul romanesc.
Dar chiar daca scenariul va esua sau nici nu exista, un lucru e limpede: PNL trebuie sa taie nodul gordian. Printr-o abilitate a PD, dar si prin erorile liberalilor, PNL trece drept singurul partid care guverneaza tara. Oricat de bun ar fi un guvern, e fatal ca partidul care si-l asuma sa se erodeze mai mult sau mai putin rapid. In cazul PNL de azi, aceasta erodare logica e dramatic accentuata de:
a) Paralizia administrarii provocata de conflictul fatis cu presedintele si cu PD;
b) Loviturile primite prin criticile dure, sistematice ale lui Traian Basescu. Sa nu uitam ca PSD n-a obtinut un scor multumitor la alegeri si pentru ca din cand in cand Ion Iliescu a tras de urechi guvernul. Cum sa nu se erodeze un PNL care e criticat de presedinte mai rau decat o face Opozitia?;
c) Brambureala tipica guvernarii in Coalitie. Brambureala sporita si de permanenta subminare a autoritatii lui Calin Popescu Tariceanu de catre presedinte. Mai toti liderii politici postdecembristi - cu exceptia lui Ion Iliescu - n-au gandit destinul partidului lor dincolo de ajungerea sau caderea de la putere. Un lider autentic sau mai bine zis un profesionist al politicii tine cont in deciziile sale si de efectele pe termen lung asupra partidului pe care-l conduce. Pentru ca ramanerea sau parvenirea la putere nu trebuie sa puna la indoiala existenta partidului.
Indiferent de ce se va intampla dupa Raportul de tara in planul guvernarii, PNL se afla la rascruce.