Oamenii buni care isi urmeaza visul Doi oameni ambitiosi, doi oameni de televiziune care au reusit in viata profesionala, isi schimba prefixul. Stirista de la Antena 1, Alessandra Stoicescu, a implinit ieri 30 de ani. Actorul si directorul Teatrului Mic, Florin Calinescu, implineste astazi 50 de ani. Stirista Antenei 1, Alessandra Stoicescu, se simte bine in pielea sa, la implinirea celor 30 de ani: ""Schimb prefixul, dar nu pot sa spun ca ma apasa, mai degraba o vad ca pe un inceput si ca pe un moment de bucurie. S-a intamplat o data sa nu fiu de ziua mea la serviciu si parca aveam un gol, mi-as fi dorit sa fiu acolo cu prietenii mei din redactie, fiindca ne place sa ne facem surprize de zile aniversare. Anul trecut, pentru ca stiau ca imi place «Hara» foarte mult, i-au adus pe baieti si m-au asteptat in redactie si in momentul in care mi-au cantat «La multi ani!!» au aparut ei si mi-au dat lacrimile. Ma consider din toate punctele de vedere o persoana fidela... si profesional. Dupa cum se vede, sunt la Antena de 13 ani si nici nu ma vad plecand de aici. Vreau sa fiu un om bun care isi urmeaza visul... Cred ca mi-am format o obisnuinta de a ma proteja de lucrurile rele, pentru ca nu poti sa faci meseria asta si in acelasi timp sa te lasi impresionat foarte usor de tot ce vezi rau si in fiecare zi vezi drame, tragedii. Inca o mai sun pe mama mea in fiecare zi inainte de jurnal sa imi ureze bafta inainte de emisie. Asta se intampla si inainte de orice lucru important. E si o superstitie si un reflex, dar si ceva care imi da o siguranta. Mama imi este cel mai apropiat om si cel mai drag. Pe drumul asta al jurnalismului m-a ajutat, ca mi s-a zis «Trebuie sa dovedesti!» si am inteles de atunci ca in meseria asta trebuie sa dovedesti mereu"". CALINESCUUU. La implinirea celor 50 de ani, actorul si omul de televiziune Florin Calinescu spune ca nu mai numara anii de multa vreme: ""Ii numar pe cei ai copiilor. Ziua de nastere nu e un moment special pentru mine. Nu mai am starea necesara sa o serbez. Imi doresc sa fiu sanatos ca sa pot sa imi duc copiii pana la malul pe care eu ii pot duce. Sa-si traiasca si ei viata pe care au primit-o in conditii cat mai decente. Nu mai pot sa fac lucrurile pe care le faceam, dar copiii si publicul ma obliga sa merg inainte. Am terminat la Buftea un film de lungmetraj, lucrez la o piesa ca regizor la Teatrul Mic, discut cu cei din Pro TV mai multe proiecte... Inca de pe la 14-15 ani mi-am dorit sa fac teatru si asta am ales. Teatrul reprezinta probabil cea mai profunda stare spirituala a omului si cred ca din cauza asta si rezista de mii de ani ca mijloc de comunicare intre oameni. Daca ar fi sa joc in «O scrisoare pierduta» mi-ar placea sa fiu Catavencu, pentru ca exprima de departe starea poporului roman, felul de a fi, de a gandi, de a actiona. Eu scriu tot timpul. Piesele pe care le joc le rescriu. De ani de zile scriu, adica cel putin in televiziune o mare parte din scenariile in care am aparut sunt facute si prin contributia mea. Ca om, televiziunea nu m-a schimbat. Mi-a schimbat doar un anumit tipar in material. Televiziunea nu e un «ceva» imbatabil, nu e o problema sa te bati cu televiziunea. Oricine poate sa faca lucrul asta, un filozof, un ganditor, un om credincios. Televiziunea e de data recenta si o creatie superficiala. Eu nu ma consider sef si nu am stiut niciodata sa fiu sef, nici in sensul bun si nici in cel rau, pentru ca preocuparile mele m-au dus in situatii de a lucra in echipe. «Nu intreba ce poate face Calinescu pentru tine, intreaba ce poti face tu pentru el», era scris pe usa biroului meu. Pornea de la o gluma pentru ca aveam foarte multi angajati si colegi care nu luau nici o decizie si asteptau sa fac eu acest lucru. Era un indemn pentru toti colegii mei sa actioneze si ei in lucruri deja cunoscute si defrisate"". Realizat de Violeta Cristea si Mihai Stirbu
calendar@jurnalul.ro