OpiniiUn mamifer vorace printre dinozauri

Pentru cei care cunosc mai bine fazele luptei surde dintre actualul presedinte al PSD si (posibil) viitorul presedinte executiv al organizatiei Bucuresti, etapa la care a ajuns relatia Geoana-Vanghelie poate sa para surprinzatoare. Profitand de absenta prelungita si previzibil definitiva a lui Dan Ioan Popescu, care are de lamurit spinoasa problema a milionului de euro pentru care magistratii considera ca nu prea exista justificari, prietenii din partid ai acestuia au evocat necesitatea unei continuitati organizatorice prin alegerea unei conduceri interimare care sa devina definitiva, formata din tandemul Oprescu-Vanghelie. Primarul sectorului 5 se bucura, surprinzator, cum spuneam, de increderea deplina a lui Mircea Geoana, care considera ca acesta "poate sa faca fata cu brio acestei situatii" - adica situatie de presedinte executiv. Nici Vanghelie nu se indoieste de acest lucru: sunt tanar, vioi si am ce n-au multi politicieni - credibilitate, zice el.
Este un veritabil happy-end dupa un curs al evenimentelor care parea, in urma cu aproape doi ani, sa duca in cu totul alta directie. Pe atunci partidul credea, prin persoana lui Adrian Nastase, ca primaria Capitalei n-ar putea fi smulsa din ghearele lui Traian Basescu decat de un om tanar si cu maniere americane, motiv pentru care l-a impins aproape cu sila pe Mircea Geoana. In aceeasi ordine de idei, in campania de epurare a baronilor locali a fost inclus si Marian Vanghelie, suspendat din partid si punandu-i-se chiar un contracandidat in alegerile pentru primaria sectorului 5. Lucrurile n-au mers asa cum s-a dorit. Geoana a fost infrant, spectaculos, din primul tur si "invingatorii" din umbra s-au grabit sa-l si excluda din organizatia locala. Vanghelie a ramas in Primarie, tot din primul tur si, cand s-au mai linistit apele, i s-a ridicat si suspendarea. Din acest moment el n-a mai avut un alt scop decat lupta fara menajamente impotriva lui Adrian Nastase si a oamenilor acestuia. Cu o tenacitate iesita din comun, sfidand ironiile si bascalia facute pe seama sa, Vanghelie s-a angajat intr-o campanie de obtinere a puterii pe care nimeni n-a mai reusit sa i-o contracareze. Avand - spre deosebire de altii - o reala sustinere populara, stiind sa-si manevreze suporterii in asa fel incat sa-si poata lichida, rand pe rand, adversarii, el se afla acum la posibilul apogeu al carierei sale. Cu un Sorin Oprescu gura-bogata, dar cam zgarcit la fapte, nu-i va fi, desigur, greu, sa duca lucrurile in directia dorita si sa exercite o presiune serioasa asupra centrului, caruia de acum inainte ii va impune el deciziile.
Marian Vanghelie este un tip aparte de politician - un soi de mamifer vorace, actionand in voie printre dinozaurii pe cale de disparitie ai unei epoci care nu-i mai poate suporta.

---

Despre autor: