Artisti populari din toate colturile tarii au scos ""la sorit"", la Muzeul Satului din Bucuresti, zestrea mestesugului invatat din tata in fiu. Icoane, tesaturi, podoabe, masti, toate pentru a darui orasenilor cel putin o stare de spirit.

Casele stravechi cu cerdac, troitele si fantanile adunate in inima Bucurestiului au prins viata timp de patru zile, chiuind, in reavanul primaverii, frumusetea satului romanesc.
Pe una din aleile insorite, o bunicuta mestereste la o traista motive traditionale. Pe masuta ei troneaza, la loc de cinste, mai multe perechi de opinci, facute din piele de vitel sau de porc. ""Daca mai ai pe cineva de ajutor, poti face si zece perechi pe zi"", zice batrana. Cu cel mult trei sute de mii de lei vechi (in functie de masura) te poti duce acasa cu o pereche de opinci de toata frumusetea. Dar nu se fac usor, e munca de migala. Pielea se indreapta, se gaureste apoi cu o potricala si se leaga cu sfori de piele. Pe bunica o cheama Floarea Moldovan si este din satul Runcu-Salvei, judetul Bistrita-Nasaud. Are putin peste 70 de ani. Ne povesteste ca toata viata a lucrat straie de port popular. La ei in sat batranii merg si acum pe ulite cu opinci, ii si camasi legate cu braie. Floarea a muncit 50 de ani la cooperativa si, de cand a iesit la pensie, merge cu lucrurile confectionate pe la targuri. E frumos la Bucuresti, zice, a mai venit o data... Ii place casa cea mare, care e aproape de muzeu. De Florii, in satul ei, oamenii merg la biserica si dau matele (ramurile de salcie) sfintite animalelor sa le manance, ca sa fie sanatoase. Si barbatii, care cu oile, care cu caprele, merg la pasune, ca asa e bine de sfanta sarbatoare.
MUZICA PASTORILOR. Pe o alee mai sus se aude cantec de cimpoi. La o masuta impodobita cu carabe, fluiere ciobanesti, cavale si ocarine, mos Arsene isi asteapta vizitatorii. Are 74 de ani si este din Campulung Muscel. A invatat mestesuglul de la un mester de la Ramnicu-Valcea, cu care a lucrat multi ani in mina. A iubit de mic muzica pastorilor. Toti ai lui i-au urmat pasiunea. Si copiii, si nepotii au invatat sa mestereasca instrumentele de suflat. Una dintre fiice il insoteste si acum. E munca multa, ne povesteste, dar merita cand vezi ce iti iese din maini. A dat bucuroasa meseria de laborant intr-un combinat chimic pe maiestria de a face unelte de ""ghiers"" armonios.