Multa vreme, oamenii
de stiinta au crezut ca ruda cea mai apropiata a hipopotamului este porcul. Aceasta teorie a cunoscut insa o rasturnare spectaculoasa....

In urma analizelor moleculare, analize confirmate apoi si de celula ADN-ului, geneticienii au aratat ca ruda cea mai apropiata a hipopotamului este de fapt balena.
Singura problema insa era faptul ca nu existau si dovezile fosile care sa sustina aceasta descoperire. Cum anume arata stramosul comun al hipopotamilor si balenelor? Raspunsul la aceasta intrebare a fost descoperit si facut public de Jean-Renaud Boisserie de la Universitatea Berkeley din California si de colegii sai francezi Michel Brunet si Fabrice Lihoreau. Astfel, stramosul balenei si al hipopotamului a fost un mamifer semiacvatic, care a trait acum 50-60 de milioane de ani si care a disparut in timpul unei ere glaciare.
STRUCTURA. Acest animal a dat nastere la doua grupuri diferite. Pe de o parte, cetaceele, care, treptat, au devenit complet acvatice (din care au rezultat balena, orca, delfinul) si, pe de alta parte, un grup foarte divers de animale numite antracotere, despre care s-a crezut in mod gresit ca ar fi inrudite cu porcii.
Motivul pentru care arheologii au fost mult timp indusi in eroare in ceea ce priveste originea hipopotamului este ca isi bazau clasifi-carile pe morfologie si pe asemanarile de structura dintre fosile. Cum insa cele mai raspandite si mai bine pastrate fosile sunt adeseori dintii, cele mai multe comparatii au fost realizate intre forma maxilarelor. Insa, dupa cum remarca Boisserie, dintii ofera de fapt indicii mult mai putin credibile decat se credea pana de curand. Asta pentru ca forma maxilarului si a dintilor evolueaza relativ repede pentru a se adapta la schimbarile de mediu. Prin urmare, atunci cand vine vorba de a determina o genealogie pe termen lung, forma maxi-larului si a dintilor nu ofera prea multe informatii.
ASEMANARI SI DEOSEBIRI. Atunci cand dovezile de ordin genetic au aratat clar ca ruda cea mai apropiata a hipopotamului este balena, biologii au inceput sa se intrebe daca nu cumva detin deja fosilele verigii lipsa. Faptul ca nu o pot recunoaste are la baza interpretarea corecta a ceea ce este si ce nu este relevant in privinta asemanarilor si deosebirilor de structura dintre fosile.
Contributia lui Boisserie, un specialist in hipopotami, si a colegilor sai a fost in principal sa reinterpreteze dovezile fosile existente. Acest lucru a fost facilitat de descoperirea recenta in Pakistan a unui stramos al hipopotamului, un antracoter de acum noua milioane de ani.