Frisoane, "negru in fata ochilor", senzatiile de "nu ma mai simt" sau "nu mai percep nimic in jurul meu, desi aud si vad". Sunt cateva "semne" care anunta o posibila criza de epilepsie. Din pacate, nu toti bolnavii de epilepsie "primesc" aceste "semn

Frisoane, "negru in fata ochilor", senzatiile de "nu ma mai simt" sau "nu mai percep nimic in jurul meu, desi aud si vad". Sunt cateva "semne" care anunta o posibila criza de epilepsie. Din pacate, nu toti bolnavii de epilepsie "primesc" aceste "semne". In general, cei care urmeaza un tratament riguros au toate sansele sa fie anuntati prin intermediul acestor "semne", cu cateva secunde sau minute, uneori chiar si zile, ca urmeaza o criza. Astfel, pot fi evitate eventualele accidente cauzate de cazaturi. In acelasi timp, bolnavii cu epilepsie trebuie "instruiti" de medici pentru a sti ce sa faca daca apar "semnele". De fapt, in momentul aparitiei "semnelor", bolnavul de epilepsie trebuie doar sa se aseze pe scaun sau pe pat. Daca acestea apar cu cateva zile inainte, situatia se complica. Pacientul se va astepta din secunda in secunda sa i se declanseze criza, ceea ce ii va creste starea de tensiune.
Bolnavii de epilepsie care nu "primesc semnele" sunt mult mai expusi accidentelor atat in casa, cat si pe strada. Spre exemplu, pentru acesti bolnavi este recomandat sa faca doar dusuri. In cazul in care cada este umpluta cu apa si se declanseaza criza de epilepsie, bolnavul risca sa se inece. Pe strada este indicat ca pacientii cu aceasta boala sa traverseze doar pe la trecerile de pietoni.

"Educarea" psihicului

Bolnavii de epilepsie trebuie ca, pe langa tratamentul urmat, sa-si "educe" si psihicul. Cel mai important este ca, la inceputul unei prietenii sau relatii, cel care are aceasta boala sa-i spuna partenerului despre afectiunea de care sufera. Acelasi lucru trebuie facut si in cazul colegilor de clasa, colegilor de serviciu sau prietenilor. Astfel, in cazul unei crize de epilepsie, apropiatii nu vor intra in panica si vor sti cum sa-i dea primul ajutor.
Niciodata un bolnav de epilepsie nu trebuie sa dea vina pentru nereusitele din viata personala sau profesionala pe boala. In acelasi timp, un pacient cu epilepsie trebuie sa inteleaga faptul ca nu are voie sa conduca un autoturism. Pe de alta parte, trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca ani la rand sau chiar toata viata va trebui sa ia medicamente.
Potrivit OMS, prevalenta bolii, la nivel mondial, este de 8-10 bolnavi la 1.000 de persoane.


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.