Sambata dinaintea Floriilor se numeste Sambata lui Lazar. In aceasta zi se practica datina Lazarelului.

Fetele merg impodobite cu coronite din salcie, canta si primesc oua, pe care apoi le rosesc. Ele povestesc moartea nefericita a unui tanar pe nume Lazar. Una din fete, supranumita Lazarita, se imbraca in mireasa. Cantecul povesteste despre plecarea lui Lazar cu oile de acasa, moartea lui neasteptata, scaldarea rituala in lapte dulce si imbracarea defunctului cu frunze de nuc si aruncarea scaldei pe sub nuci. In alta varianta, Lazarica pleaca cu oile sau cu caprele intr-o sambata de dimineata, lasand-o acasa pe maica-sa sa-i faca placinte. Cand se urca intr-un stejar sa doboare muguri pentru oi, isi aduce aminte de placinte. Grabindu-se sa coboare, cade si moare. Sora lui il cauta, il gaseste si il boceste pana moare langa frate-sau. Se zice ca de atunci ar fi ramas obiceiul de a jeli mortii. Pretutindeni in satul traditional in aceasta zi se fac felurite copturi, mai cu seama placinte, care sunt date
de pomana. In Transilvania fetele
puneau in aceasta seara o oglinda
si o camasa curata sub un par altoit, pentru ca dimineata sa rasara soarele peste ele. Cu aceste doua obiecte se faceau apoi farmece
de dragoste si sanatate.