Trebuia sa fie doar
un moment de reculegere in memoria Papei
Ioan Paul al II-lea.

A fost, cum ar fi vrut cel plecat dintre muritori in urma cu un an, o sarbatoare a vietii. Pelerini veniti din toata lumea au cautat sa prinda un loc in fata inca din zori. Dar inceputul lui aprilie ridica semnificativ gradele lui Celsius. Iar soarele poate lasa urme (foto 6). Ultimul fir de umbra se roteste, ca un ceasornic stirb, in jurul obeliscului din inima Vaticanului (foto 7). Cine nu a prins loc, isi aduce umbra de acasa (foto 4). Cei care au ""acasa""-le prea departe, nu uita ca insusi Ioan Paul al II-lea, zis si ""atletul lui Dumnezeu"", a avut si el, candva, 20 de ani (foto 3). Si, daca tot au venit de departe, nu pot pleca fara o amintire (foto 1). La Vatican ramane garantia securitatii pe pamant si in ceruri (foto 2). Si o maicuta care, poate, ii povesteste viitorului sfant ce a lasat in urma (foto 5).

1