""Teatrul de azi nu mai
e o cladire. Acolo unde exista un povestitor si un ascultator, acolo este si teatrul. Fiecare actor il poarta cu sine oriunde merge.""
Claudiu Bleont imi spunea asta candva...

Am o veste buna si una rea! Vestea proasta e ca vestea buna nu exista!
Cam asta ar fi in doua propozitii teoria panicarzilor care dau din gura (de unde-or avea atata aer?!) ca teatrul romanesc se afla intr-o criza! Luand nota de mai sus amintita opinie si aratandu-i cuvenita atentie prin intoarcerea spatelui, sa trecem la lucruri mai serioase! Caci cel care striga mai tare e poate unul care a terminat o facultate de teatru si azi dispera ca nu mai poate iesi la pensie, ca ""pe vremuri"", din institutia la care spera sa se angajeze dupa respectiva absolvire. Admiram spiritul functionaresc! Asta, daca-l angajeaza (ca posturile costa!). Sau daca in mijlocul concursului se deschid deodata cerurile si, de uimire, ""omua€™ cu pixua€™"" il trece din greseala admis, desi jurase cu mana pe plic altminterea!
Dar cum Sfantul Duh nu se coboara niciodata pentru un biet actor, insa proprietarul apare cu precizie de ceas cand cere chiria restanta, ce sa-i faci!? Te angajezi pe unde poti ca sa nu-ti urle parintii in cap ca au investit in tine si ca nici macar o carte de munca nu esti in stare sa ai! ""Gandeste-te, mama, la pensie!"" (de parca nu poti sa ai contract individual cu casa de pensii sau sa-ti faci asigurare medicala!). Altfel risti, Doamne apara si pazeste, sa intri in ""underground""! Ptiu! Puschea pe limba!

ALTFEL. Pana acum cativa ani, ori apareai drept unul prea prost ca sa aiba loc intr-un teatru ""serios"", ori erai SIGUR absolventul unei facultati particulare! Ei bine, eu stiu pe unul care N-A VRUT sa dea la facultatea de stat (degeaba!) pentru ca la una particulara lua clasa Catalina Buzoianu! Circulatia valorilor! Buna dimineata, retrograzilor! Sper ca pana seara sa se mai rezolve cate ceva, pentru ca-mi pare mie ca spatiul underground e mai mult decat un refugiu. Nu cred ca Victor Rebengiuc sau Claudiu Bleont nu mai avea unde sa joace, asa ca ""a incropit"" acel ""Top Dogs"" taios impreuna cu Theodora Herghelegiu la Teatrul Arca, din podul Clubului La Scena! Sa fie atunci purificare? Actorul, satul de haul scenei, de greutatea decorului, de mecanismul in care risca sa devina functionar supus, simte uneori nevoia de a-si privi publicul in ochi? Sau, pur si simplu, un Razvan Mazilu nu poate sa-ti ""spuna"", tulburator, ""Sell me"", decat in lumina unui proiector din Prometheus? Cred mai curand ca e putin din fiecare. Cred ca scena underground a luat intr-un fel locul ""stagiaturii"" din alte vremuri, cand actorii isi probau valoarea in teatre mai mult sau mai putin importante, inainte de ""marea afirmare"", si se substituie intr-un alt fel teatrului-scoala din podul Casei de Cultura a Studentilor din vremea de glorie a lui Catalin Naum, caruia multi grei de azi ii datoreaza aproape totul! Si mai cred ca toate se vor cerne in sfarsit. Azi, mai repede ca ieri.

ATITUDINE. ""Happy End?"", dupa Theodor Mazilu, cu Monica Florescu si Marian Popescu,
regia Marian Popescu