Nu-l cunosc pe dl. Patriciu si nici nu pot fi prieten cu el asa cum este dl. Rosca Stanescu; nu m-am aflat niciodata in acelasi magazin cu el la cumparaturi, asa cum s-a aflat Omar; n-am jucat la bursa cu dansul ca dl. Tariceanu, nu mi-a vandut niciodata ponturi, n-am primit pleasca de la el miliarde de lei ca baietii de la „Academia Catavencu" prin filiera Rompetrol si nici n-am fost la tribunal sa-i fiu aproape ca dl. Mircea Dinescu. Eu sunt un biet scriitor care a castigat un milion de lei vechi ca drepturi de autor pentru un roman de 333 de pagini si care incearca sa construiasca putina realitate din fictiunea pe care o traieste. Cu toate acestea, sunt printre acei putini privilegiati ai sortii care se pot exprima liber si nu conditionat de contracte oneroase si care nu este nevoit sa masluiasca sofisme aiuritoare drept rasplata pentru absconse avantaje. Asta imi da posibilitatea sa privesc detasat circul care ma inconjoara ca tentaculele unei caracatite de latex. Si astfel pot observa, fara sa plang si fara sa rad, cum unii politicieni se ocupa numai de sforarii, in cadrul unor intinse cercuri de interese, in vreme ce mandatul pentru care ei au fost votati „de popor" (cea mai la moda sintagma populista a actualei coalitii cu dl. Basescu in frunte) a fost pentru cu totul altceva: un trai mai bun. Dar, vai, aceste promisiuni portocalii, carora multi oameni nevinovati le-au cazut victime, s-au topit in aer ca un fum, asa cum s-a ales praful si de promisiunile oranj din Ucraina lansate de presedintele lovit cu dioxina. Si iata cum, fara sa vreau, intru in jocul perfid al comparatiilor. Si daca tot am ajuns aici, sunt liber sa-mi las imaginatia sa zburde. Si incep prin a-mi aminti despre „cazul Hodorkovski" din Rusia, un caz care, culmea, ca si „cazul Patriciu", tot de petrol e legat. Magnatul rus al petrolului si-a exprimat intentia de a-l infrunta pe Vladimir Putin in lupta pentru obtinerea presedintiei Rusiei. Gura lui mare a continuat sa faca valuri si dupa ce presedintele Putin si-a preluat mandatul. Hodorkovski isi permitea acest lux pentru ca era stapanul unui concern care se intindea peste o mare parte din petrolul rusesc. De metodele prin care a ajuns in posesia acestui patrimoniu nu ne ocupam aici. Dl. Patriciu, magnatul petrolului din Romania, a fost ceva mai discret. Nici de metodele cu care el a ajuns in posesia patrimoniului respectiv nu ne ocupam aici. Nu s-a luat in gura, insa, cu dl. Basescu nici inainte de a castiga alegerile prezidentiale, nici dupa aceea. Nu in public, desi in subterane poate ca o fi fost ceva. Si-a vazut de afacerile lui, si justitia va hotari cat de curate au fost. Cu toate astea, am aflat post factum ca viitorul presedinte al Romaniei vedea in dl. Patriciu un dusman incomod de vreme ce i-a dat dlui. Rosca Stanescu tema de casa de a-l duce pe dl. Patriciu nu-stiu-unde si de a-l tine beat mai multe saptamani. Sa fi existat o adversitate intre cei doi? Dedesubturi pe care noi, muritorii, nu trebuie sa le stim? Tot ce se poate. Sa fi fost o banala urare de sanatate adresata de dl. Patriciu presedintelui ales Basescu, incheiata cu gluma „iti mai dau doua saptamani de liniste" picatura care a umplut paharul orgoliului noului presedinte? Tot ce se poate, de vreme ce am aflat ca acesta i-a retransmis, malitios, urarea, imediat de noul an 2005. Sa revenim la puternicul Vladimir Putin. Presedintele Federatiei Ruse nu l-a uitat pe Hodorkovski si, cu un ochi la el, ca adversar, si cu celalalt la afacerea lui, uriasa, folosindu-se abil de procurori, a reusit sa-l vada trimis undeva, departe, intr-o puscarie din Siberia unde fostul petrolist miliardar s-a facut croitor. Povestea astfel spusa este simplista, dedesubturile sunt mult mai complexe si nu am de gand acum sa intru in amanunte. Dar nici nu ma pot opri sa nu observ unele similitudini cu „afacerile" locale. Pentru ca la noi, dupa ce presedintele Traian Basescu a dat drumul la „anti-coruptia" televizata si procurorilor indecisi le-a „redat" curajul actiunii libere, dupa ce, prin intermediul ministrului Justitiei, a pus in fruntea DNA un sef santajabil (avand in vedere unele mai vechi prostii facute in calitate de procuror), drumul parea liber pentru indeplinirea unei misiuni bine ticluite: Dinu Patriciu trebuia sa ajunga in puscarie! Cum? Mai intai a fost hartuirea miliardarului roman, chemarea lui de 20 de ori la Parchet, declaratii peste declaratii. Apoi, pentru ca nimic nu se lega, procurorii zelosi, incapabili sa construiasca un dosar serios, s-au agatat de o idee total neinspirata (daca nu cumva prea bine directionata), si anume de a-l vedea pe dl. Patriciu dupa gratii, adica arestat inainte de a fi judecat. Nu pot sa nu ma abtin sa nu fac observatia ca nu doar dl. Patriciu este victima acestui gen de „justitie" a procurorilor. Sute de oameni simpli se afla in situatia de a sta in puscarii, unii luni in sir, fara ca procuratura sa predea dosarele in instanta. O situatie inacceptabila, dupa opinia mea, intr-o tara care vrea sa intre in Uniunea Europeana. Obstinatia penibila cu care procurorii l-au vrut pe dl. Patriciu arestat inainte de a fi judecat nu dovedeste decat incompetenta sau doar manipulare politica. Faptul ca, in cazul „arestarii lui Patriciu", procurorii au pierdut de cinci ori in fata judecatorilor, care n-au acceptat incropeala procurorilor, ar trebui sa-l puna pe ganduri pe dl. Morar. Dar si pe dl. Traian Basescu care si-a vazut spulberat visul de a se descotorosi de adversarul sau. Dl. Patriciu va fi judecat in libertate. Pare o victorie facila a justitiei, de care avocatii dlui Patriciu se pot lauda prin Barou. Dar aici lucrurile merg mult mai departe decat zadarnicirea unei simple razbunari. Pentru ca aici este vorba despre ceva mult mai grav: razboiul economic. Cineva, nu stim cine, persoana importanta, pare ca vrea sa puna mana pe aceasta vaca-cu-ugere-mari-si-bune-de-muls, numita Rompetrol. Este usor sa bagi de seama asta numai urmarind degringolada de la Bursa. Cineva pare ca vrea desfiintarea Rompetrol si preluarea ei ulterioara. Fara Rompetrol, adversarul dlui Basescu poate deveni un simplu cetatean care, la o adica, poate sa ajunga si in puscarie, asta dupa ce imaginea lui publica a fost terfelita fara nici un scrupul. Nu neg ca povestea economica, a cercurilor de interese, este mult mai complexa decat simplele mele comparatii. Dar dus de valul comparatiilor, sa ne mai amintim ceva. Actiunea impotriva dlui Patriciu si implicit a Rompetrol a debutat in 2005, ca o prima actiune „politica" a tinerei Aliante ajunse, fara voia ei, la putere. Tot asa cum prima actiune a navalnicei aliante CDR, imediat ce a ajuns la putere dupa alegerile din 1996, a fost una la fel de spectaculoasa: acapararea la inceputul lui 1997 a celei-mai-grase-vaci-de-muls de la acea data, care raspundea la numele de Bancorex! De fiecare data, cum oricine poate observa, este vorba de bani. De foarte multi bani. Restul e filozofie de budoar. In privinta „cazului Patriciu", pentru mine nu exista decat o singura necunoscuta: va ajunge dl. Patriciu sa se apuce de croitorie?