Corneliu Turianu a mai fost odata "ina-mic public". Pe cand era presedinte al Tribunalului Bucuresti, a emis o decizie potrivit careia dl Ion Iliescu nu ar mai fi avut dreptul sa candideze la presedintie. Automat, a fost imbratisat de acea parte a spectrului politic ce impartasea ideea, intrand in colimatorul celorlalti. Oricum, in siajul acestei intamplari si-a netezit drumul spre un loc in Senatul Romaniei, din partea Conventiei Democratice. In aceasta calitate a avut parte de noi reprosuri pentru contributia sa la redactarea Legii deconspirarii Securitatii, parintele acesteia acuzandu-l chiar ca i-ar fi "macelarit-o".
Acum, dl Turianu redevine "inamic public", din directie contrara, acuzat ca ar fi unealta sinistra a securistilor si a celor care incearca sa-i protejeze, lucruri care nu s-au vazut pe parcursul validarii, dar care au sarit in ochi atunci cand Ticu Dumitrescu caruia-i fusese promisa functia a picat la votul democratic.
Nu-i ramane dlui Turianu decat sa incerce sa demonstreze ca va fi si mai intransigent decat ar fi putut sa fie contracandidatul sau in actiunea de scoatere la iveala a turnatorilor si a celor care au facut politie politica si, in ciuda acestor culpe, mai au inca un cuvant de spus in treburile tarii.