27 martie 2006 va ramane fara indoiala o data in chinuita noastra istorie postdecembrista. In batalia dusa de societatea romaneasca pentru apararea statului de drept in fata ofensivei fara precedent a institutiilor de forta s-a repurtat o victorie. O victorie cruciala. Tanarul judecator Damian Dolache, desemnat de hazard sa se pronunte asupra cererii de arestare preventiva a lui Dinu Patriciu, a decis ca omul de afaceri poate fi judecat in libertate. Pana la 22:30, cand s-a pronuntat verdictul - tanarul judecator surprinzand prin europenismul prestatiei (n-a amanat sentinta, a declarat c-o va spune la o ora precisa si la ora respectiva a spus-o!) - , mai aveam indoieli ca Dinu Patriciu nu va fi arestat. Cand judecatoarea Maria Tripadus a respins cererea Parchetului, pe motive de procedura, nu m-am mirat. Doamna magistrat e in vecinatatea pensiei. M-am gandit, stiind realitatile morale autohtone, ca n-are nimic de pierdut si, in plus, e suficient de orgolioasa in numele breslei pentru a da cu flit uriasei presiuni politice si mediatice in favoarea unei sentinte incorecte. Damian Dolache e insa un judecator tanar. Monica Macovei si-a facut un steag din promovarea judecatorilor tineri. Nu de dragul unei generatii cu dreptul legitim de a se afirma, ci pentru ca a vazut in judecatorii tineri persoane mai usor de manipulat in cadrul vastului proces de transformare a Justitiei intr-o unealta de rafuiala politica. N-au experienta, n-au inca un pronuntat orgoliu de breasla si, mai ales, se gandesc la cariera lor. Erau acestea suficiente motive pentru a avea indoieli fata de Damian Dolache. Sambata, 25 martie, la Cluj, lasand deoparte, ca neimportante, gravele probleme ale admiterii noastre in Uniunea Europeana si in conflict cu atmosfera de pietate ceruta de evenimentul la care asistase, Traian Basescu s-a precipitat intr-o vadita tentativa de presiune politica asupra procesului de luni. N-a fost neglijat nici un argument din arsenalul intimidarii. Judecatorii au fost acuzati din nou de coruptie, de cramponarea de chichite procedurale, de taraganarea proceselor. In buna traditie leninista, au fost denuntati oamenii cu bani, care, vezi Doamne!, isi pot permite o armata de avocati, in timp ce masele populare, nu. Caracterul intempestiv, absolut nejustificat al atacului, deplangerea faptului ca judecatorii au fost declarati inamovibili, inainte de a fi fost verificati daca nu sunt cumva corupti, adica neinregimentati politic portocaliu, trimiterea la exceptiile de procedura, condamnate, in maniera populista, ca fiind splendide inutilitati in raport cu fondul, au facut din momentul de la Cluj unul de presiune politica la nivel inalt asupra procesului, stiut de toata lumea ca fixat pentru luni. Asupra judecatorului Damian Dolache s-au exercitat nu numai presiunile politice prezidentiale, dar si cele mediatice. Presa cotrocenista a intretinut, in aceasta perioada, o atmosfera anti-Patriciu, menita a-l face pe judecator sa se gandeasca la oprobriul public daca da o sentinta favorabila omului de afaceri. Gratie serviciilor secrete - o alta institutie de forta aflata in slujba Cotrocenilor - , au fost publicate documente menite a dovedi ca Dinu Patriciu a avut afaceri cu teroristul Hayssam. La un alt dosar - cel al Ordonantei Rompetrol - s-a purces la un nou moment de telejustitie in direct. Membri ai guvernului Nastase au fost chemati de-a valma la Parchet (ca martori deocamdata). Semnal clar pentru judecator. Prin sentinta ta risti sa fii taxat drept complice al unui dusman al poporului! Sa ne reamintim, de asemenea, ca dupa sentinta judecatoarei Maria Tripadus, urmare a cablogramelor primite de la Cotroceni, jurnalele prezidentiale s-au napustit asupra cutezatoarei cu insinuari murdare de coruptie. Cel chemat sa decida in procesul de luni, decisiv pentru soarta lui Dinu Patriciu, deoarece era limpede ca se va judeca pe fond, se putea gandi ca risca o soarta asemanatoare.
Si cu toate acestea, tanarul judecator a respins cererea de arestare preventiva. Traian Basescu nu osteneste a incerca sa ne convinga ca prin interventiile sale publice nu vrea altceva decat sa intareasca prestigiul institutiilor statului de drept. Prin decizia de luni, 27 martie, Justitia romana si-a sporit prestigiul de institutie independenta. Daca as fi un fan al lui Traian Basescu, as scrie ca domnul presedinte a creat dinadins momentul de presiune politica de la Cluj. Stiind ca judecatorul va da o sentinta corecta, a vrut sa le dovedeasca romanilor ca Justitia e absolut independenta in Romania lui 2006. Din nefericire, nu sunt un fan al lui Traian Basescu.