Il stiu pe Mihai Ciuca, acest entuziast cu proiecte mari, dar cu naivitati si suflet de copil, inca din anii ‘60, cand absolvea Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, la clasa condusa de o mare actrita, pe numele ei Beate Fredanov. Si-a dat licenta cu doua roluri importante: Egmond din piesa omonima a lui Goethe si Horatio din "Hamlet" de Shakespeare. Cu totii, profesori si colegi, au sperat ca Mihai Ciuca sa se consacre teatrului clasic. Dar n-a fost sa fie asa, intrucat actorul Mihai Ciuca avea, din tinerete, si alte visuri. In timpul studentiei a obtinut premii importante pentru dans atat in Romania (1953), cat si la Varsovia (Medalia de aur in 1955) si la Moscova (tot Medalia de aur, in 1957). S-a remarcat intr-un spectacol de amatori, de la Casa Sindicatelor, alaturi de Gheorghe Dinica, dupa care Sandu Eliad, directorul Teatrului de revista "C. Tanase", unde era dansator, i-a sugerat sa faca Institutul de Teatru.
- Ce-a urmat, stimate Mihai Ciuca?
- Dupa absolvirea IATC ma pastea o repartitie in provincie. Dar acelasi Sandu Eliad, de care ati amintit, m-a angajat la teatrul de revista. Eram dansator, dar inlocuiam si actori consacrati. De pilda, cand s-a imbolnavit N. Stroe l-am suplinit, se zice, cu succes. Prin 1966, dupa ce castigasem o oarecare notorietate, mi-a venit ideea sa incerc sa ma afirm in cea mai grea specie a artei scenice: circul. Asa ca, din ianuarie pana in noiembrie 1966 am pregatit, la circ, trei numere de comedie, cu parteneri necuvantatori - un cocos, un magar si un urs. Iar in iarna 1966-1967 am devenit atractie pe afisul circului bucurestean. La Teatrul "C. Tanase" jucam in musicalul "Groapa", dupa romanul lui Eugen Barbu, iar in actul in care nu apaream, ma repezeam la circ si-mi prezentam dresurile comice. In toiul noptii mai faceam numere de dans, muzica si comedie la Barul "Melody", vestit pe atunci pentru programele sale artistice.
- Dar cum a ramas cu circul?
- La barul "Melody" m-a vazut impresarul unui mare circ din Germania. L-a invitat pe patronul lui sa-mi urmareasca numerele din arena. Drept urmare, am jucat doi ani in Germania, interpretand numere de circ facute in Romania. Ma mandresc cu faptul ca un cronicar neamt si-a intitulat articolul "Mihai Ciuca - un Oleg Popov roman", comparandu-ma cu cel mai vestit clovn rus. In Germania m-a observat impresarul unui circ american si mi-a comandat o dresura de ursi, cu care sa colind lumea. Zis si facut. Am ochit doi puii de urs la Gradina Zoologica de la Baneasa. I-am cumparat si mi-am facut dresura. De fapt, nu m-am transformat in dresor veritabil. Am ramas actor si mi-am facut din animale parteneri credinciosi. In fine, dupa premiera de la Bucuresti, am prezentat numarul cu ursii, timp de sase luni, in Israel, iar apoi, sase ani in Germania.
- Domnule Mihai Ciuca, pastrandu-va identitatea de actor, ati fost, in multe tari europene, prezentator, clovn, dresor in diverse circuri. Dar, in peregrinarile dvs. prin lume, ati creat si un numar de rara originalitate, pe care l-am vazut si eu, in 1990, la Bucuresti. Cum v-a venit ideea?
- In orice profesiune artistica, dar mai ales in circ, daca nu inovezi mereu, risti sa te banalizezi, repetand, la infinit, aceleasi numere. Asa ca am invatat sa fiu mecanic, electrician, inventator de trucuri tehnice si am construit, cu propriile mele maini, un automobil-taxi care, dupa nenumarate peripetii comice, exploda pur si simplu in fata publicului. Am muncit doi ani la acest numar, dar am trait din el mult mai multi, cucerind si publicul romanesc la revenirea mea in tara, in 1990.
- Observ ca n-ati parasit actoria, care v-a ajutat atat de mult sa faceti trucurile credibile in manejul circului; si, de aproape unsprezece ani jucati la Teatrul Evreiesc de Stat.
- Am avut si continui sa am noua roluri generoase pe scena de la TES, unde acum repet in musicalul "Romanul unui om de afaceri", dupa Salom Alehem, in regia directorului teatrului, Harry Eliad.
- V-am vazut, nu demult, in musicalul "Estera", inspirat dintr-o poveste biblica scriitorului Octavian Sava si compozitorului Marius Teicu. Am observat ca, in timpul jocului, introduceti diverse trucuri, unele foarte spectaculoase, din lumea circului.
- Personajul interpretat de mine fiind un nebun al regelui, eu l-am conceput ca pe un bufon magician. Ati constatat singur ce efect are la public. De altfel, imi ajut colegii de la alte teatre bucurestene, regizori si actori, sa introduca in spectacolele lor elemente din lumea circului.
- Va stiu ca pe un om intreprinzator si tenace, care pune multa pasiune si crede in proiectele sale. Care sunt acestea la ora actuala?
- In 1991 am inscris la Comisia de inventii si marci Circul National Roman, care va incepe sa functioneze cat de curand, ca institutie de spectacole privata. Voi infiinta si un teatru de revista particular, "Gradina Carabus". Sunt pe cale sa fondez Asociatia Artistilor de Circ din Romania, care va organiza spectacole si alte manifestari, cu precadere in sprijinul interpretilor varstnici. Dar pentru ca este bine stiut ca arta se face cu bani si nu pentru bani, proiectele mele se vor concretiza odata cu o afacere in domeniul economic, la care sunt participant.
- Stimate domnule Mihai Ciuca, vreau sa inchei acest interviu cu o veste care l-a iscat: Senatul UNITER v-a acordat Premiul Special pentru circ, care va va fi inmanat in seara Galei, ce se va desfasura luni 3 aprilie in sala Teatrului National din Bucuresti. Felicitandu-va, v-as ruga sa-mi spuneti cui trebuie sa multumiti pentru aceasta distinctie...
- Vreau sa spun, in primul rand, ca ma onoreaza acest premiu, care dovedeste ca Senatul UNITER n-a uitat de aceasta permanenta a creatiei mele actoricesti, care a constituit-o arta circului. De multumit, am de multumit, cu precadere, sansei de a fi putut sa fac circ si, deopotriva, partenerilor mei fara grai.