Plecarea domnului Ticu

Stirea ca Ticu Dumitrescu si-a dat demisia din CNSAS este o veritabila bomba de presa. Din mai multe puncte de vedere. Unul dintre acestea este ca, la scurt timp dupa momentul in care puterea anunta ca este decisa, fie si in cel de-al unsprezecelea ceas, sa ia taurul fostei securitati de coarne, intreaga operatie pare a se transforma intr-un rusinos bluf. Un al doilea motiv este ca Ticu Dumitrescu nu este la primul sau abandon spectaculos. El a parasit primul Parlament al Romaniei, fara sa ezite, desi ii conferea nenumarate avantaje personale, in momentul in care a ajuns la concluzia ca forta lui Ion Iliescu devenise covarsitoare. Si ca nu mai ramanea nimic de facut, decat o pantomima a democratiei. Si tot Ticu a fost capabil sa-si abandoneze propriul proiect de lege, atunci cand Parlamentul, dominat de CDR, il schimonosise iremediabil. Si, in al treilea rand, evenimentul poate fi comentat din perspectiva a ceea ce ar fi putut reprezenta Ticu Dumitrescu, in calitate de presedinte al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. El ar fi fost un garant moral al faptului ca aplicarea noii legi, de altfel destul de controversata, nu s-ar fi transformat intr-o suita de spectacole de circ national ori intr-un bluf de mari proportii ori, si mai rau, intr-o nesfarsita "Noapte a cutitelor lungi", intr-o crunta vanatoare de vrajitoare, in care singurii castigatori ar fi fost pescuitorii in ape tulburi. Voi analiza cauzele, dar si consecintele retragerii domnului Ticu Dumitrescu din varful de lance al unei operatiuni care ar trebui sa conduca la deconspirarea securitatii ca politie politica.
Probabil ca, dupa trecerea in nefiinta a Seniorului, singura personalitate de o statura comparabila cu a lui Coposu este Ticu Dumitrescu. Un om care a infundat ani grei de puscarie pentru ca noi sa fim astazi liberi, un om care a reusit, in plina teroare stalinista si comunista, sa ramana vertical, cu constiinta nepatata. Si care, oricand este necesar, e gata sa-si suflece manecile pentru a lupta pentru binele colectiv. Nu alearga dupa bani, dupa onoruri si nici nu este ahtiat dupa putere. Legea dupa care va functiona acest organism ascunde, asa cum am aratat intr-un amplu grupaj, publicat in urma cu doua zile, nenumarate capcane. Iar epicentrul acestora il va constitui un grup nu prea numeros de persoane. Cele desemnate pentru a face parte din CNSAS. Atunci cand legea permite investigarea a 1.300.000 de dosare, la care se adauga si o parte din cele 100.000, pentru moment clasificate, riscul de a alege anume unele dosare si de a le ignora pe celelalte, din motive vizand interesul politic al unor partide, este imens. Pentru a evita o asemenea situatie, este nevoie de un garant. Un garant moral ar fi fost Ticu Dumitrescu. Legea permite oricarei persoane interesate sa solicite cercetarea trecutului unei alte persoane. Vor fi sute de mii de asemenea cereri. Unele dintre ele perfect motivate. Altele vor fi tentative de razbunare. Iar unele, nu putine, vor fi instrumente ale luptei pentru putere. Concepute din dorinta de a-i da adversarului la cap. O mana de oameni va trebui sa desparta ceea ce este motivat, de ceea ce este nemotivat. Ceea ce este corect, de ceea ce este incorect. Ceea ce este bine intentionat, de ceea ce este rau intentionat. Nici inteligenta, nici bunul simt nu sunt suficiente. Este nevoie de un garant moral. Nu stiu cum se vor descurca cei care au ramas pe pozitie in aceasta institutie, dar ceea ce pot afirma in acest moment, cu certitudine, este ca Ticu Dumitrescu ar fi putut fi garantul moral. Si nu mai e. Dar concluziile la care va ajunge CNSAS, verdictele pe care le va da, chiar si greselile pe care si le va asuma, au nevoie de credibilitate. Plecarea lui Ticu Dumitrescu diminueaza, din capul locului, credibilitatea actiunilor Consiliului. In fine, se mai cuvine sa facem precizarea ca vasta operatiune, care devine posibila ca urmare a noilor acte normative de deconspirare a fostei securitati ca politie politica, poate aduce, daca nu este bine administrata, si uriase prejudicii statului roman. Acum nu mai vorbim despre persoane, care si ele ar putea fi nedreptatite in mod grav, daca nu se va umbla cu onestitate in dosare, ci ne referim strict la interesul national. La fel cum opinia publica a trebuit sa inteleaga ca o serie intreaga de detalii legate de operatiunea de salvare a celor trei ziaristi romani ostatici in Irak are, pana la un punct, si un caracter secret, pentru ca altfel ar putea fi deconspirati agenti pe care Romania ii are plasati in statele arabe, dar ar putea fi devoalate si operatiuni in curs, si in ceea ce priveste documentele fostelor institutii represive ale statului comunist, unele probabil vor trebui sa ramana in continuare secrete. Daca se va proceda altfel, statul va pierde mai mult decat vor castiga, prin aflarea adevarului, cetatenii lui. Si din aceasta perspectiva, Ticu Dumitrescu ar fi fost un garant. Nu as vrea sa se inteleaga din randurile de mai sus ca as avea rezerve in ceea ce il priveste pe Corneliu Turianu. Dimpotriva. Numai ca acesta este, totusi, departe de statura morala a domnului Ticu.

---

Despre autor: