Capitolul I
Ultimul bal la Sarpele roSu
foileton 26
- Fratello, sa-mi dai voie sa-ti ofer trofeul si ridica, spre a fi vazuta de toti, statuieta de bronz pe care i-o adusese unul din chelnerasi, rasarit langa el, imediat dupa detunatura.
- Imi pare rau ca te refuz, iubite camarad, insa mai am sase!... Sase!, repeta el - ca si cand s-ar fi scuzat. Din clipa de fata nu mai particip la concurs, iar trofeul de azi sa fie pastrat amintire! Si el sa fie pus, de acum inainte la bataie, ca sa devina un simbol al renasterii spiritului nostru revolutionar adormit sub osanza imbuibarii!
- Cine este pentru? - intreba grabit Jupanul in tacerea vinovata care inunda iar locanta; mainile se ridicara mai amortite decat obrajii impregnati inca de tesatura fetelor de masa. Din dreapta Jupanului, intr-un contratimp strident, se auzi insa, iarasi, un ,,Bravo!’’ si continuarea ropotului de aplauze, dar numai la patru maini. Marea grasa si pupila ei, mironosita, pareau sa nu fi auzit si nici sa fi vazut nimic din ce se petrecuse, cu ele de fata, in ultimele minute si nici acum nu observau ca erau singure in entuziasmul lor fericit. Didi Sfiosu isi varase pistolul in tocul de la brau si se pregatea sa se strecoare printre mese, spre locul sau, dar se opri din nou si se adresa iar Jupanului:
- Multumeste tineretului entuziast! zise el, ridicand si palma dreapta in semn de liniste si, totusi, da-mi si mie un trofeu. Pe asta il vreau! Ridicase tonul cu o fermitate care nu mai avea nimic din ironia cu care tinuse sa-si indulceasca glasul inainte.
- Vreau cioburile! ceru el, si secunda de liniste care inghetase sala din nou, fu sparta de aplauze.
- Bravo! -se auzi iar clopotul de bronz al Operei nationale. Bravo! Insa discursul pe care se pregatea sa-l tina cu un aplomb ce scaldase si acel ,,bravo!’’ neostenit, inainte de a incepe, nu mai gasi nici un fel de audienta, retezat brusc de izbitura nervoasa cu care cineva deschise usa de la intrare, trantita apoi la fel de brusc, de peretele locantei.
- Se facuse, iubite Frratello, patru si jumatate. Era o stare, cum sa-ti spun eu matale? - la jumatatea drumului intre un fel de euforie mincinoasa, fiindca nu-i convenea nimanui situatia cu statuieta in bratele cui ajunsese si cu besteleala acestuia, care mai era si consilier in Deal; la jumatatea drumului zic, intre un fel de buna dispozitie jerpelita si cocleala de pe dedesupt, ca o drojdie rea care vine dupa o betie neizbutita, cand musterii in loc sa se pupe si sa cante, cum se canta la noi ...,,Treceti batalioane romane Carpatii", ori ,,De la Primarie-n sus, toate lampile s-au stins"; era gata, gata sa se lase o posomoreala ca la priveghi, la capul mortului, cum de fapt si era, pana la urma, balul nostru, cu toata veselia lui mai mult scremuta si chinuita si belalie. Ei bine, atunci s-a dat si lovitura de teatru de care, altfel, ce sa-ti spun, nu era deloc nevoie. Cand sa se aseze Frratello la masa unde ajunsese intr-un minut cu pasii lui de Natalpea si sa se instaleze in dreapta Marii Grase unde i se lasase loc, si Diva care, parca se inaltase pe catalige asteptand sa-l ia in brate si sa-l pupe, intra pe usa potera de la ,,Bomba’’, parca ar fi dat rusii la Eliberare, cu zgaiata aia cu parul rosu si cu motul ca un pampon in crestetul capului. Haita, iubite camarade; ai dracului ei daca s-au mai dumnezeit vreun pic, in pufoaicele de acum cinci ani, de la lansarea gazetei, cu caciulite la fel, cu urechi ca in Siberia, si vezi bine ca a dat coltul ierbii, cu blugii in care, sigur, si dorm, daca nu cumva s-au pietrificat pe picioarele lor, cu gecile ajunse ca tabla de tinichea si lustruite de atata frecat de ce dracu si le-or freca, in sfarsit, vai de capul lor, si rai, rai de nemancare, pentru ca tot prost ii plateste si azi, cu ochii scosi de nesomn si fruntea tesita de cate nopti or fi dormit cu capul pe tastatura computerului, nu ti-i mai descriu, si zaluda, scoverga curata, neagra, slaba, schiloada, cu picioarele care nu se mai termina si mainile lungi, trecand de genunchi daca si le-ar lasa in jos, si destele negre de fum de tutun, si ochii aia verzi, de drac; n-ar fi urata daca ar baga-o cineva in niste haine mai ca lumea; insa mirosind bine altfel, din spray-uri, din parfumuri, din colonii, mirosind mereu a proaspat si cu o bluza subtire prin care i se vedea si sutienul, la fel si tatele cat mingea de tenis, insa tuguiate, parca ar fi facute numai din sfarcuri.
- Salut! - striga ea din mijlocul usii trantite ca la cutremur si, dintr-o ochire, si descoperi masa unde Agepsina ramasese in picioare, cu bratele intinse spre Didi Sfiosu, sa-l ia in brate si el la fel, venind spre ea sa o intampine si eu, tot in picioare, asteptand sa se aseze musafirul intai, castigatorul concursului, si toata droaia de chelnerasi ca iepurii printre mese si in jurul meu.... Bineinteles, si jos, pe scaune, Dandu Patricianul care nu stiu cum reusise sa-si lungeasca mana de pitic, dar o cuprinsese bine pe Maidaneza si se si lasase nitel spre ea; insa mironosita de lemn, nici o inclinare a capului macar si pe fata de fecioara neprihanita numai miere…
- Poftiti, apuc eu sa zic, insirati-va curajos, care cum puteti, ca la dumneavoastra acasa, insa n-a fost nevoie sa repet invitatia, nici n-am apucat sa o termin de articulat, pentru ca pezevenghii isi si gasisera un colt de scaun, disparusera intr-o clipita, afara de zaluda, care la noi s-a infipt si i-am dat jiltul meu, pana sa-mi aduca mie altul.
-Bomba?! - intreb eu, cand am vazut-o asezata, in timp ce Didi nu mai scapa din bratele matriostii, aproape ca nu-l mai vedeam cat era el, totusi, de mare, sigur, slab, dar ciolanos; se scufundase la pieptul divei care mai mult musca din obrajii lui decat il pupa. Bomba?! – zice si ea, peste care se si aplecasera trei chelnerasi, nu unul… Stiau toti ca e prietena locantei, nu mai trebuia sa le dau eu instructiuni, si ea:
- Copii, o secunda, sa-mi trag sufletul!... Am venit pe jos, zice, am batut bulevardul intreg, din Sarindar pana aici!
- Pai, ati ajuns in Sarindar? - intreb, va stiam la Casa Scanteii?!
- Ai ramas in urma, Frratello, ma ia ea peste picior, am avansat, avem blocul nostru pe Brezoianu.
- Unde? -intreb eu. Dumneata stiai ca ,,Bomba’’ a ajuns pe Brezoianu?
- Nu chiar pe Brezoianu, spatele casei da in Brezoianu, unde da si o usa de serviciu pe unde iese…, cand vrea sa fuga de cititori – zise, usor dispretuitor, Ica Gorun -, Intrarea tot pe Sarindar se face! Si ,,Bomba’’? - se interesa el, desi nu mai credea absolut deloc acum, ca Jupanul ar putea sa-i spuna vreo noutate.
(continuarea, vineri 31 martie)
*)Ilustratia ii apartine lui Octavian Andronic