Depasind deziluzia revolutionara

La urma urmei, toate revolutiile trec de la euforie la dezamagire. Intr-o atmosfera revolutionara de solidaritate si abnegatie, oamenii tind sa creada ca, odata adjudecata victoria, raiul pe pamant este inevitabil. Desigur, paradisul nu ajunge sa fie experimentat si, evident, urmeaza dezamagirea. Acesta pare sa fie si cazul Ucrainei de astazi, electoratul ucrainean fiind chemat sa desemneze un nou Parlament, dupa mai bine de un an de la desfasurarea Revolutiei Portocalii.
Deziluzia post-revolutionara, in special cea care urmeaza revolutiilor impotriva comunismului - in cazul Ucrainei, revolutiei impotriva post-comunismului - este inradacinata in psihologie. Noile circumstante au impus noi schimbari pentru majoritatea populatiei. Initial, statul decidea tot, iar majoritatea populatiei, in special generatiile a doua si a treia, au inceput sa perceapa libertatea ca pe o povara deoarece presupune un proces continuu de luare a deciziilor.
Am comparat, uneori, aceast plictis psihologic cu perioada care a urmat detentiei mele: ani de zile am tanjit dupa libertate, insa cand am fost eliberat, in cele din urma, a trebuit sa iau decizii una, doua. Confruntat brusc cu o serie de optiuni zilnice, incepe sa te doara capul si, uneori, in mod inconstient, iti doresti sa te intorci in inchisoare.
Aceasta depresie este probabil inevitabila. Insa in ceea ce priveste societatea, aceasta este depasita in cele din urma, odata cu aparitia unor noi generatii. Intr-adevar, la 15 ani dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice, se pare ca are loc un nou catarsis, iar Revolutia Portocalie din Ucraina a facut parte din acesta.
Dupa cum demostreaza Ucraina, procesul auto-eliberarii de sub comunism a fost, prin definitie, asociat cu o privatizare la scara gigantica. Evident, membrii fostei structuri, cu toate cunostintele si relatiile de care dispuneau, au intrat in posesia multora din proprietatile privatizate.
Acest proces "inevitabil" a otravit viata politica si media, ceea ce a dus la evidentierea unui climat al libertatii limitate, asemanator mafiei. Caracteristicile acestuia au variat de la tara la tara in lumea post-comunista, insa noile generatii ale acestor societati par acum sa se fi saturat de aceasta.
Revolutia Portocalie din Ucraina, la fel ca Revolutia Trandafirilor din Georgia, pare sa confirme aceasta. In timp ce revolutiile de la sfarsitul anilor 1980 si inceputul anilor 1990 au fost directionate impotriva regimurilor totalitariste comuniste, ele vizeaza acum eliminarea post-comunismului de tip mafiot.
Pentru ca schimbarile sa devina ireversibile, evidentierea unei justitii cu adevarat independente si incoruptibile este esentiala. (...) Desi este evident ca o revenire a Uniunii Sovietice este imposibila, unii dau vina pe influenta ruseasca pentru dezamagirea ucraineana. Exista unele elemente alarmante in politica ruseasca, in special pentru ca Rusia nu a stiut niciodata cu adevarat unde incepe si unde se termina. Si-a adjudecat ori a dominat diverse natiuni, iar acum se trateaza fara prea mare tragere de inima pentru pierderea acestora.
Unele din declaratiile presedintelui Vladimir Putin invoca era sovietica cu nostalgie. (...) Insa nostalgia sovietica are mai mult a face cu ambitiile de Mare Putere ale Rusiei decat cu comunismul. (...) Pe de alta parte, nu doresc sa il demonizez pe Putin. Acesta poate ca opereaza reduceri ale pretului petrolului pentru cei apropiati, cum ar fi dictatorul Belarusului, Alexandr Lukasenko, si insista in favoarea practicarii pretului de piata pentru altii, insa, in principiu, atat poate face. Nu intrevad nici un conflict serios in aceste conditii.
Perspectiva integrarii occidentale constituie unele din motivele pentru care conflictul pare imposibil, de vreme ce este o chestiune care tine de geografie, dar si de valorile si cultura comune. Ucraina apartine unei entitati politice europene unite; valorile pe care le sprijina Ucraina si care sunt scrise in istoria sa sunt europene, in esenta. Cazul Cehiei demonstreaza ca implementarea tuturor normelor UE ia ceva timp. Insa, in principiu, Ucraina poate reusi.
Aceasta este valabil si pentru apropierea Ucrainei de NATO. Parteneriatele bazate pe reguli, standarde si valori comune reprezinta insasi esenta securitatii moderne. Mai mult, NATO defineste, intr-o anumita masura, sfera civilizatiei, ceea ce nu inseamna neaparat ca spatiul NATO este mai bun decat oricare altul. Insa este o comunitate de care este bine sa apartii, cu conditia ca populatia sa isi doreasca aceasta, iar apartenenta sa aiba o semnificatie istorica pentru aceasta.
Calitatea de membru al NATO presupune obligatii, de vreme ce pot aparea situatii - si deja am experimentat aceasta - in care NATO raspunde unui apel al ONU si initiaza o interventie militara in afara jurisdictiei sale (...). Cu alte cuvinte, apartenenta la NATO, la fel ca apartenenta la UE, presupune anumite costuri. Cu toate acestea, consider ca avantajele depasesc cu mult orice dezavantaj posibil. Depinde de ucraineni sa decida aceasta si, astfel, sa depaseasca dezamagirea post-revolutionara.
Vaclav Havel a fost presedintele Republicii Cehe.
Copyright: Project Syndicate, 2006.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: