""La colegiul III, guarda civica - observa ironic Eminescu in Timpul din 11.06.1880 - , cea mai puternica parghie electorala, a lucrat cu tot zelul ce cata sa-l inspire patriotilor nostri necesitatea de-a nu pierde din mana administrarea intereselor judetene. Aci lucrul a mers mult mai departe decat la colegiul III. La coloarea de galben biuroul a fost luat cu asalt de o companie de gardisti civici care nu aveau nici drepturi, nici carti de alegatori. Conducatorii acestei bande, vazand ca protesteaza cativa alegatori, au trimis in graba la primarie pe unul dintre oamenii lor, cari s-au intors numaidecat cu condica de carti electorale; astfel, la fata locului, conducatorii bandei (pe cat aflam fratii Tanasesti, cofetarii, aceiasi cari au capatat de la D. Serurie, ca primar, trotuarul Episcopiei fara licitatie si cu jumatate pretul adjudecat altui concurent) au impartit de la cotor carti de alegatori oamenilor lor. Dupa cucerirea biuroului de catre compania fratilor Tanasesti n-a mai fost chip pentru alegatorii independenti sa patrunda la urna. Cativa alegatori au fost respinsi de la vot pentru ca biletul era scris cu o greseala de litera; altii au fost imbranciti si huiduiti fara nici un motiv. Unii au voit sa protesteze; acestia au fost maltratati si batuti. Un grup din campania electorala guvernamentala avand in cap tot pe fratii Tanasesti au oprit o birje in drum, au tarat jos pe un cetatean care se afla intr-insa, l-au batut cumplit, l-au trantit iar in birje jumatate mort si au recomandat chiar ei birjarului sa-l transporte la spital, zicandu-i ca «de alegeri tot nu mai e bun musteriul lor»."" Atmosfera descrisa de Eminescu am trait-o si noi, indeosebi in anii a€™90, cand patimile politice erau incandescente si contondente. Pe urma insa nu s-a mai furat vointa electoratului cu bata sau pumnul, ci cu televizorul si ziarul. La ultimul scrutin, romanii s-au emancipat intr-atat, incat, daca e sa-l credem pe presedintele Basescu, alegerile s-au fraudat cu soft-ul. Cat despre ""Tanasestii"", cofetarii, ei sunt bine mersi, numaa€™ ca si-au diversificat afacerile. Le-au inmultit. Si au parasit ""trotuarul Episcopiei"", mutandu-se peste tot, caci nu era sa vanda pe veci halvita si braga. In acest timp tranzitoriu, alde Serurie, Halaicu si Lis au avut grija de ei, daa€™ nu moca. Si viceversa, ca asa e la politica, ""da-mi sa-ti dau!"".
* ""Apoi mai e un medic in Bucuresti, de specialitatea sa chimist. Pentru cate functiuni n-are timp acest geniu contimporan? - se intreaba cu vadita surprindere Eminescu in Timpul din 18.05.1880. E medic primar, profesor, efor al spitalelor, membru in consiliul Instructiunii Publice, prezident la o societate de asigurari, profesor la un institut de fete etc. etc. (...) Cine se crede capabil a indeplini cu egala constiinta 3-4 functiuni acela sau isi face iluzii asupra capacitatii sale, si atunci e fara dreapta judecata, sau nu-si face aceasta iluzie si atunci e ... ceva si mai rau. A lua bani de-ai statului, de-ai comunei, de-ai asezamintelor, spre a nu da munca in schimb, de vreme ce e peste putinta a munci in sapte parti cu acelasi interes, e o fapta a carei caracterizare o lasam in seama moralistului si a opiniei publice. Caci, daca am caracteriza-o noi, ne temem ca pana noastra, alegand espresiile cele mai adevarate pentru insemnarea acestui abuz, ar trece marginile unui stil cuviincios, fara ca prin aceasta onorabilitatile partidului rosu sa devina mai constiincioase in privirea banului public."" ""Dar, afara de cele atarnatoare de stat, mai e comuna, judet, asezaminte brancovenesti etc. Cate patru, cinci posturi ocupa un singur patriot, si-apoi tara sa nu mearga bine? Ba-i merg petecele de bine ce-i merge..."" (Timpul, 27.05.1880). Medicul despre care povesteste Eminescu mai traieste inca. Se numeste, sa zicem, Sorin Oprescu si are atatea ""functiuni"", incat ministrul Nicolaescu a pus de-o reforma stramba si ranjita, doar-doar o scapa de ""geniul contimporan"" blagoslovit cu inombrabilele sinecuri. Care, pe deasupra, se jura ca-i un mizilic sa ""munceasca in sapte parti cu acelasi interes"": ""7:30-9:30 Spitalul Elias, in fiecare dimineata, dupa aceea, lunea, joia, vinerea, sambata si duminica dupa-amiaza, de la 18:30 pana seara tarziu, cand nu ma duceam la Elias, eram la Spitalul Universitar, iar Senatul, atunci cand aveam sedinte de comisie, se desfasurau intre ora 10 si pana la 13, lunea si joia dimineata, cate sase ore, sedinte de pranz, fara sa lipsesc de la ele"". Iar ""patriotii"" nostri, ""siracii""!, o tin intr-un scandal slinos si belaliu, de parca ar fi singuri in mahalaua asta care se cheama Bucuresti. Si-apoi tara sa nu mearga bine? ""Ba-i merg petecele de bine ce-i merge ...""