Bogatie si saracie. Centru si margine. Comoditate si lupta. Mitul berzei calatoare este punctul comun a doua lumi, despartite de puterea banului. Asa-i Budestiul, un deal de suferinta, o vale de bucurie. Si cand trecator esti printre palatele orienta

Bogatie si saracie. Centru si margine. Comoditate si lupta. Mitul berzei calatoare este punctul comun a doua lumi, despartite de puterea banului. Asa-i Budestiul, un deal de suferinta, o vale de bucurie. Si cand trecator esti printre palatele orientale ce-ti ineaca ochii, nu-ti mai
ramane decat sa dai
binete amaratului care te intampina dinspre
satele durerii. Si cand simplitatea taranului
se pierde in crucile de
la troite incarcate de omat, stii ca la Budesti exista un contrast...
contrastul de ciment.

Micul orasel Comuna Budesti nu e una vestita. Nici oamenii de acolo nu sunt vedete, ci episoadele unei vieti. Situata la aproximativ sase kilometri de municipiul Ramnicu Valcea, localitatea cu opt sate adaposteste doua lumi. Diferite-n simturi, diferite-n imagine. Indicatorul ruginit uitat intr-o margine de ulita iti da impresia ca intri intr-o zona unde gasesti capite de fan, care cu boi si oameni cu sapa in spate. Te sperii sa dai peste palate portocalii inaltate in lacomie, garduri impunatoare de fier, caini fiorosi ce latra si masini luxoase. In Budesti, asta-i centrul. ""Particica"" de patru sate unde barosanii satui de peisajul aglomerat s-au lafait in proprietati. De atata avutie, afara nici nu mai miroase a zapada, ci a caramida proaspata, gata sa fie zidita. Dupa anul 1990, oameni cu functii si cei intorsi din strainatate s-au intrecut in a cladi vile. Micul orasel nu are insa nici apa, nici canalizare, nici gaze. Primaria nu si-a putut permite astfel de investitii, asa ca unde-i ditamai casoiul e si-o fantana. In luxul fortat te intampina un aer strain. Nimeni nu-ti vorbeste, nici nu iese la poarta sa te intrebe de sanatate. Mandria comunei e castelul ""italiencei"", intins obraznic de mult. Toata lumea vorbeste de el si il filmeaza pe drum, ca pe un muzeu.
SATELE ""SOCIALE"". Acelasi drum te conduce spre un loc unde din departare se aude susurul unei ape. In realitate e drumul pe care ajungi in Barsesti, Ruda, Piscul Pietrei si Bercioiu, satele unde averile sunt doar povesti. Oamenii de aici, multi batrani, incercati de necazuri, sunt mai calzi. Chiar daca locuiesc in casute modeste, unde becul arde cu program, ei sunt puternici. ""De cand s-a desfiintat comuna Bercioiu, prin a€™68, au ramas in voia sortii. Nu prea
s-a mai interesat nimeni de ei. Dar eu cred asa... oamenii trebuie respectati! Si la centru si la margine"", explica Gheorghe Mirea, edilul-sef din Budesti. In cele patru satucuri nu prea populate somajul e in floare, iar mosnegii traiesc din ajutoare ori pensii. De multe ori, amaratii din satele ""sociale"" sunt ""inchiriati"" cu ziua pe santierele barosanilor. Pe ulitele inguste, unde-ti rupi fundul pe zapada, te impinge in fata pofta de viata a unui bisnitar. Cu tinichelele in spate, omul da la schimb marfa pe seminte de dovleac si nuci. Asa, enervant cum pare el, nu uita sa se inchine in fata crucilor de la troita, pazite strasnic de un maidanez.

LUX STIRB. Casoaie fara canalizare, gaze si apa curenta


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.