Formeaza romanii un popor de oameni destepti? Un raspuns afirmativ, dat cu toata puterea, poate sa vina de la putini oameni si nu neaparat dintre cei indreptatiti sa fie ascultati.
Olandezii au bunul obicei de a nu avea perdele la ferestre. In consecinta, o plimbare pe strazile acestei tari chinuite de natura iti ofera, in orele serii, posibilitatea de a intra cu privirea in casele oamenilor. O imensa expozitie cu tablouri casnice da imaginea de ansamblu a unui popor in care bunul-gust, cumpatarea si curatenia isi dau mana pentru a-i putea cataloga pe olandezi.
La romani, garduri inalte, perdele grele trag oblonul peste intimitatea lor. Ca atare, pentru a privi spre sufletul si mentalitatea ce domina tara, ai cale deschisa prin fereastra televizorului. Faceti experienta de a opri sonorul si aratati unui psihiatru venit din alta tara figurile care se prezinta seara de seara, rotindu-se in viteza pe la diferite canale, uneori contrazicand principiul ubicuitatii.
Doctorul ar indica fara gres figurile ce intrupeaza fie nebunia, fie oligofrenia, fie amandoua stampiland acelasi chip. Am putea sa fim intrebati daca nu se difuzeaza simultan cadre de la Spitalul 9 sau daca romanii indragesc pana peste poate, mai mult decat alte natii, canalul Animal Planet.
Putin jenati va trebui sa explicam specialistului in boli mentale ca persoana cu nasul spart si plin de sange care ocupa ecranul ore in sir este un actor fara roluri care a pus pe roate o afacere trambulina pentru revistele de adulti. Cel care gesticuleaza, ca o papusa mecanica urla pana face spume la gura, apoi arata spre camera singura lui carte din biblioteca este un dubios om de afaceri imbogatit cu terenurile armatei. In fine, un alt personaj spre care doctorul de nervi arata intrebator are o privire fixa, intoarce frecvent capul spre inapoi, ca si cand ar fi haituit.
Explici ca ""pacientul"" spune ca are relatii directe cu marile cancelarii ale Europei si sustine ca descinde din Stefan de Mare, domnitorul care s-a batut cu turcii, dar si-a risipit samanta in multe locuri.
Daca terminam exercitiul cu sonorul luat, drama se accentueaza. Cei cu figurile ravasite, stampilati ca atare de doctor, sunt urmati in plutonul candidatilor la ospiciu de cei loviti de logoree, fuga de idei sau pur si simplu tembelism.
Ne uitam seara de seara la aceste figuri, aproape aceleasi, si la scara nationala nu suntem deloc ingrijorati de ceea ce ni se intampla. Prostia nu se vindeca insa, observam ca se ia, transmisa de la om la om. Inteligenta bate in retragere sub asaltul pandemiei. Si nu se aloca suficienti bani pentru vaccinarea prin cultura. Am vazut recent cum bogatia unei biblioteci a devenit tinta a observatiilor analfabete, iar donatiile catre muzee, probe ale inavutirii ilicite.
Oamenii cu scaun la cap, care privesc lucid si cu ingrijorare involutia noastra, spun ca socialismul ne-a saracit, iar capitalismul ne-a tampit.
O resurectie a intelectualilor, din ce in ce mai constransi la tacere, nu mai poate intarzia. Politica deliberata de intoxicare cu nonvalori, cu lumpeni deveniti miliardari si guru dezaxati spalati de justitie a devenit o capcana pentru romani.
Vina de a asista cu zambet superior sau de a accepta prin tacere marsul victorios al manelistilor si ascensiunea becalismului ca solutie de insanatosire morala devine compromitatoare. Ea nu are iz penal, dar va determina, in scurta vreme, ca raspunsul la intrebarea ""sunt romanii un popor destept?"" sa nu mai aiba alternativa.