Eterna melodie a Tatucului

Pana mai ieri, PSD parea o sala de dans in care toti dansau regulamentar sub bagheta ideologica a cantautorului Ion Iliescu. Chiar daca la vioara intai s-au perindat si altii, precum Adrian Nastase sau Mircea Geoana, pana la urma a iesit la suprafata faptul ca pesedistii nu pot sa se miste decat pe melodiile impuse de tatuc, in fapt niste mixaje dupa hituri de tipul "oldies but goldies". Niste mixaje mai soft, dar cu mare succes la poporul care dansase dupa ele atatea zeci de ani ca nu mai stiau si alte versuri, asa ca au preferat sa fredoneze acelasi refren.
Prima incercare de schimbare a melodiei a apartinut lui Petre Roman. Promovat chiar de Iliescu ca vocea a doua, preferatul publicului de la APACA a devenit, la un moment dat, chiar vocalul FSN. N-a durat insa mult, pentru ca tatucul a plecat cu mai toata orchestra, asa ca Roman a trebuit sa se mute in alta sala. La asta au contribuit si niste baieti care nu stiau decat scartaitul elevatoarelor din mina si care au folosit ca argument niste instrumente ce nu semanau deloc cu o delicata vioara. Cariera muzicala a lui Roman nu a avut mult succes nici cand si-a facut propria trupa, pentru ca a fost detronat de un talent promitator si cu mare succes la mase, care a devenit azi superstarul Traian Basescu.
Mareata orchestra a mai avut ceva pierderi de instrumentisti - dupa 1996 doi violonisti de randul doi: Melescanu si Boda au facut o trupa, ApR, care n-a intrat in topuri, asa ca au intrat in alt partid. Orchestra a functionat insa bine in ultimii 16 ani (chiar daca si-a schimbat numele de cateva ori) asa ca a dat tonul in toata tara cea mai mare parte din timp, indiferent daca dirijorul Iliescu a fost la pupitrul partidului sau la cel al orchestrei nationale.
Asta pana in 2004, cand la concert se stabilisera pasii de dans: Nastase un pas inapoi, Iliescu unul inainte. A venit insa Geoana, care si-a vrajit ascultatorii cu o melodie originala ce a fost votata surprinzator ca hit. Asa ca fostul dirijor a dat cu batul de pamant si parea ca a devenit doar un critic de foaier ce-si varsa amarul prin gazete. N-au dansat insa decat o vara pe melodia noului vocal. Asa cum bine stiu marii fani ai unei trupe, dupa schimbarea vocii dominante, lucrurile nu mai sunt niciodata la fel.
Fapt pe care a trebuit sa-l recunoasca si noul lider, care a ales sa-l readuca pe "fost" sa-i tina isonul. Nici nu se rezolvase bine problema asta ca s-a descoperit ca unii instrumentisti nu puteau sa explice noilor staruri de la Opera Nationala de unde aveau viorile Stradivarius si Guarneri sau pianele Steinway. De aceea, orchestra PSD incepuse sa cante in fata unor sali mai mult goale, iar platitorii de bilete ieftine de la galerie, altadata aplaudaci frenetici, incepusera sa huiduie din toate puterile. Asa ca primul violonist a cam trebuit sa iasa din fosa orchestrei. El s-a suparat insa si a incercat sa plece cu o multime de instrumentisti titulari la alta orchestra, insa pana la urma nu a reusit sa-i convinga sa schimbe melodia pe una mai conservatoare.
In acest moment melodia de baza a devenit o cacofonie asurzitoare. Toti au incercat sa-si cante propria partitura, asa ca totul a inceput sa semene cu o promiscua discoteca in care fiecare se imperecheaza pe ringul de dans cu cine ii vine la mana si face orice numai sa nu ramana pe-afara. Asa ca se schimba la fata dupa cum bate stroboscopul si danseaza pe orice mixaj al diferitilor DJ ce se inghesuie la pupitru.
Toate acestea vor dura pana cand se va face o auditie generala, cand fiecare va trebui sa iasa si sa impresioneze cu melodia lui pentru a deveni dirijor. Peste lupta pluteste insa un zambet extralarg, al fostului dirijor, care stie ca, indiferent cine castiga, pentru a face sali pline va trebui sa-l aiba pe el pe post de backing-vocal.

---

Despre autor: