In ziua de 10 noiembrie 1973, a disparut de la domiciliul sau, din comuna Talmaciu, judetul Sibiu, minora Liebhardt Heda, in varsta de 17 ani, eleva la liceul din localitate. Timp de patru zile, mama, ingrijorata, si-a cautat fata la prietene, colege
In ziua de 10 noiembrie 1973, a disparut de la domiciliul sau, din comuna Talmaciu, judetul Sibiu, minora Liebhardt Heda, in varsta de 17 ani, eleva la liceul din localitate. Timp de patru zile, mama, ingrijorata, si-a cautat fata la prietene, colege, rude si prin localitatile din jur. Zadarnic. In dupa-amiaza zilei de 14 noiembrie 1973, minora este gasita ingropata in gradina de la domiciliul sau. La fata locului s-a deplasat imediat o echipa operativa din cadrul politiei judetene, condusa de capitanul Nicolae Pojan, impreuna cu procurorul criminalist si medicul legist. Echipa de cercetare a stabilit ca in gradina imobilului cu nr. 80 din comuna Talmaciu, proprietatea Elisabetei Liebhardt, langa gard, s-au gasit urme proaspete de sapatura, pe o portiune de 1,80/0,80 m. Dupa ce a fost dat la o parte pamantul sapat proaspat, la 0,25 m sub nivelul solului, s-a gasit cadavrul minorei Liebhardt Heda, in pozitia culcata pe spate, cu mana dreapta in lungimea corpului, cea stanga flectata in unghi drept peste torace si picioarele intinse paralel. Fiind scos la suprafata si examinat, cadavrul prezenta mai multe plagi taiate, mai ales in zona capului si la degetele mainii drepte. Cercetarea imobilului In aceasta situatie, cercetarile la fata locului s-au extins in imobil si dependintele sale. In bucataria de vara s-au gasit o haina si o pereche de pantaloni ce apartineau lui Alzner Martin, concubinul Elisabetei Liebhardt. Examinandu-se haina, cu lampa de radiatii ultraviolete, s-au descoperit, pe rever si in apropierea buzunarului drept, mai multe pete de culoare rosie. Alte pete asemanatoare au fost identificate pe cracul stang al pantalonilor si in apropierea genunchiului. Obiectele de imbracaminte au fost ridicate si trimise la Institutul de criminalistica. In magazia de lemne s-a gasit un topor care avea o coada din lemn recent montata. N-avea pe el urme de sange, dar s-a dispus ridicarea lui, in vederea cercetarilor de laborator. In pivnita construita din caramida, cu intrarea direct din curte, s-a gasit pe o portiune de 1,40/0,80 m pietris proaspat imprastiat. Dandu-se la o parte pietrisul, au fost identificate o pata de sange imbibat in nisip, precum si fire de par lung ce s-a stabilit ca apartineau victimei. Ipoteze Din raportul medico-legal a rezultat ca moartea Hedei Liebhardt a fost violenta si s-a datorat unei hemoragii si contuzii meningo-cerebrale si fracturii craniului, precum si celor 13 plagi de la degetele mainii drepte. Asadar, o crima bestiala! Autorul putea fi Alzner Martin, care traia in concubinaj cu Elisabeta Liebhardt - mama victimei - si care la acea ora era plecat din co-muna. In cercul de banuiti au fost introdusi si alti barbati cu care Elisabeta intretinuse relatii intime anterior. Facandu-se unele verificari in jurul victimei, s-a aflat ca aceasta de mult nu mai era ""dusa la biserica"", in anturajul ei roind foarte multi barbati. Prinderea ucigasului Pe baza masurilor operative intreprinse de politistii sibieni, in ziua de 16 noiembrie 1973 - la numai 48 de ore de la gasirea cadavrului - a fost identificat si retinut in comuna Bruiu, judetul Sibiu, Alzner Martin, ultimul concubin al mamei victimei. El avea 39 de ani si se despartise in fapt de sotie cu care avea doi copii minori. Era de profesie zidar, neincadrat in campul muncii, cu domiciliul in comuna Bruiu, satul Somartin, judetul Sibiu. Era cunoscut ca recidivist, suferind condamnari pentru vatamari corporale si ultraje cu violenta. Pus in fata probelor, el a recunoscut ca este autorul omorului savarsit asupra victimei Liebhardt Heda, in urmatoarele imprejurari: Din luna septembrie 1973 a trait in concubinaj cu Liebhardt Elisabeta, care era despartita in fapt de sotul ei. In ultimul timp, relatiile dintre el si concubina s-au inrautatit, Elisabeta invitandu-l sa paraseasca locuinta. Vointei mamei sale s-a alaturat si Heda, care l-a imbrancit pe poarta afara. De fapt, Heda spera ca mama sa sa se impace cu tatal ei, la care fata tinea foarte mult. Simtindu-se jignit de cele doua femei, Martin a hotarat sa se razbune. In ziua de 10 noiembrie 1973, Heda a venit acasa in jurul orei 22:00, cand mama sa se afla la Intreprinderea ""Firul Rosu"", unde lucra in schimbul de noapte. Intrand in casa, l-a gasit pe Alzner Martin stand pe un scaun in bucataria de iarna. Intre cei doi a avut loc o discutie dura, in timpul careia Heda i-a cerut sa paraseasca locuinta, intrucat ea are tata si s-o lase in pace pe mama ei. La aceste cuvinte, Alzner Martin pretinde ca s-ar fi enervat si i-a tras o palma Hedei, care, in cadere, s-a lovit cu capul de coltul bufetului din bucatarie. Urmare a loviturii, fata si-a pierdut cunostinta pentru scurt timp, moment in care intrusul s-a hotarat sa o ucida. Astfel, in realizarea intentiilor sale criminale, a dat dovada de o ura dusa pana la cruzime si o ferocitate fara margini. A ridicat-o pe tanara de pe podea si a tarat-o spre pivnita, timp in care a luat toporul din magazia de lemne. In drumul spre pivnita, Heda si-a revenit si a inceput sa tipe, insa criminalul a redus-o la tacere aplicandu-i cativa pumni. Fata a fost tarata pana in dreptul usii pivnitei, apoi aruncata pe scari. Aici i-a aplicat mai multe lovituri cu muchea toporului in cap, dupa care, crezand ca a murit, a incuiat usa. Dupa aproximativ 30 de minute, Alzner s-a dus in pivnita pentru a se convinge daca fata a murit cu adevarat, ocazie cu care a gasit-o ridicata de pe podea si intinsa pe o usa din PFL ce era asezata pe raftul pe care erau depozitati cartofii. Cu sadism, trage victima de pe usa si apoi, cu taisul toporului, ii aplica mai multe lovituri, despicandu-i capul. Loviturile au continuat pana ce acest ucigas rar intalnit si-a dat seama ca victima a trecut de mult in lumea celor drepti. Masuri de ascundere a faptei Dupa aceasta, a inchis usa pivnitei cu cheia si a trecut la inlaturarea urmelor. Astfel, a ascuns cheia de la usa pivnitei, pentru ca Elisabeta sa nu poata patrunde si sa descopere cadavrul fiicei sale. A spalat toporul de sange si i-a inlocuit coada. A scos usa din PFL din pivnita, a vopsit-o pentru a nu se observa petele de sange, dupa care a introdus-o in magazia de lemne. Elisabeta venind acasa dimineata, a indus-o in eroare, spunandu-i ca Heda a plecat la o prietena a sa din Hunedoara, el conducand-o la gara. S-a purtat mieros cu concubina, imbrobodind-o ca se va face om de treaba, iar in urmatoarea noapte, profitand de faptul ca aceasta se afla in tura, a transportat si ingropat cadavrul in gradina. Apoi a acoperit cu pietris podeaua din pivnita si alte urme ramase dupa ridicarea cadavrului. Epistola din buzunarul asasinului In cadrul anchetei care a urmat s-a cautat sa se contureze profilul moral al acestui ucigas. Astfel, s-a aflat ca Alzner Martin era o fire libertina, un afemeiat, traind in concubinaj cu mai multe femei, in diferite localitati din tara, desi era casatorit cu Erika Alzner, cu care avea doi copii minori (Erika si Gheorghe), fata de care nu avea nici un sentiment, intrucat i-a parasit si, fiind obligat de instanta de judecata la plata unei pensii alimentare de 400 de lei lunar, nu s-a achitat niciodata de aceasta obligatie. Elocvente, in ceea ce priveste caracterizarea acestui odios ucigas, sunt si randurile pe care i le-a adresat o alta fiica a sa - Furdui Paraschiva, din Cugir - printr-o scrisoare gasita asupra criminalului, cu ocazia perchezitiei corporale. ""Nu stiu cum nu te doare sufletul de tiran care exista in dumneata, scria nevinovata copila. Atunci cand m-ai conceput, nu te-ai gandit ca trebuia sa ai un pic de grija si de mine? M-am facut marisoara, dar nu am ce sa mananc, mama fiind grav bolnava la pat, dupa ce a fost accidentata in uzina de un motostivuitor. Eu singura nu ma descurc si apelez la tine, iertandu-te sa te dau in judecata. Numai cateva sute de lei... Te rog... Nu ma lasa, salveaza-ma! O bucata de paine si medicamentele pentru mama ne vor salva pe amandoua. Trebuie numai medicamente straine pentru care nu avem macar un banut. Gandind ca, in al doisprezecelea ceas, ti-a mai ramas o farama de suflet, astept ajutorul tau, taticule, eu care nu am incetat nici o clipa sa te iubesc mai mult ca pe orice pe lume..."" Si ce, credeti ca ""tiranul"" a dat curs acestei epistole induiosatoare? Nici vorba. Ca om era o nulitate, dovada ca nici cele trei pedepse privative de libertate nu au fost de natura a-i da un dram de omenie... SCRISOAREA FETITEI
""Nu stiu cum nu te doare sufletul de tiran care exista in dumneata. Atunci cand m-ai conceput, nu te-ai gandit ca trebuia sa ai un pic de grija si de mine? M-am facut marisoara, dar nu am ce sa mananc, mama fiind grav bolnava la pat, dupa ce a fost accidentata in uzina de un motostivuitor. Eu singura nu ma descurc si apelez la tine, iertandu-te sa te dau in judecata. Numai cateva sute de lei... Te rog... Nu ma lasa, salveaza-ma!"" PEDEAPSA
Despre autor:
