In "Cupa Europeana a Natiunilor" Stejarii nu mai pot ceda locul I

Reconfortanta victoria XV-lui tricolor al tarii noastre, in disputa cu cel similar al Portugaliei. Un 27-3 aproape fara replica! De necrezut si totusi adevarat. Rugbistii romani au intrat pe dreptunghiul marginit de H-uri al Universitatii din Lisabona oarecum tematori. Ei nu uitasera esecul in extremis suferit in 22 februarie 2003 in fata aceluiasi adversar. Pierdusera cu 16-15, dupa ce in prima repriza incheiasera in avantaj cu 5-3. Sapte titulari din formatia de acum trei ani - Petre Cristian in linia a II-a, Alexandru Manta flanker al liniei a III-a, Lucian Sarbu mijlocas la gramada pereche cu Ionut Tofan ca uvertua si de asemenea centrii Romeo Gontineac si Gabriel Brezoianu. Noul staff tehnic al federatiei si al echipei intr-o acceptiune franceza ca si in 2003, Robert Antonin si Daniel Santamans, tehnicieni consacrati, dar impreuna cu mai tinerii tehnicieni George Sava si Philippe Berot - au construit altfel echipa, folosind nu numai jucatori stranieri, ci promovand in XV-le reprezentativ si rugbysti din campioantul autohton. Masura curajoasa si fireste echitabila. Numai asa competitia interna isi poate ridica intr-o masura mai convingatoare calitatea, dovedind caci in tara se pot modela sportivi de performanta (Dumbrava, Fercu, Gall, Teodorescu, Ion Paulica, Ratiu, Calafeteanu).

Cosmar, doar 3 minute
Cosmarul dinaintea meciului cu Portugalia, oarecum vizibil inainte de fluierul de inceput al irlandezului Peter Fitzibbon - n-a durat decat 3 minute. Adica pana in clipa in care Alexandru Manta, dupa un pressing sustinut in apropierea buturilor lusitane, a concretizat primul eseu. Si cum Danut Dumbrava, in zi fasta, a transformat, Romania, isi si asigurase o mica zestre lejera (7-0). Furia echipei gazda fireasca in conditiile in care antrenorul Thomas Morais anticipa repetarea unui succes in fata tricolorilor nostri - avea sa stranga rezultatul, Pinto reusind sa transforme o lovitura de picior de pedeapsa, in minutul 20. Simpla petarda de entuziasm in tribunele stadionului din Lisabona, pentru ca in continuare la carma jocului s-au aflat tot rugbystii romani, foarte aproape de inca un eseu (in minutul 30), ratat initial de Petre Balan, apoi de Tonita, dupa repetate gramezi ordonate pe repunerea sportivilor nostri. Eseul 2 avea insa sa "cada", dar prin intermediul lui Ionut Timofte (minutul 35), scapat de sub supravegherea aparatorilor lusitani. Din nou in picior, Danut Dumbrava a ridicat la 14-3 avantajul echipei Romaniei. Rezultatul la pauza. Sporit insa dupa 7 minute de la reluare, tot prin Danut Dumbrava din lovitura de picior de pedeapsa. La 17-3 pentru Romania, jucatorii portughezi au avut o tresarire de orgoliu, modificand registrul tactic si cautand sa-si puna mai mult in valoare "treisferturile". Ce-i drept, foarte jucause si oricum mai mobile decat ale noastre. Numai ca neavand baloane, nici din gramazi si nici din repuneri din margine, rugbistii portughezi s-au vazut in situatia de a asista la noua modificare a rezultatului. Toderas semnand cel de-al treilea eseu al tricolorilor nostri. Ratat insa de Ionut Tofan. Era totusi 22-3, scor destul de linistitor, care a ingaduit XV-lui Romaniei o oarecare reducere a tempoului. Motiv pentru portughezi de a incerca cel mult, reducerea dimensiunii esecului. Tentativa nereusita. Pentru ca Brezoianu a fost la un pas de cel de-al patrulea eseu, dar care avea sa fie opera lui Teodorescu, cu un minut inainte de final. Asadar 27-3, pentru ca Ionut Tofan a ratat din nou transformarea. Un 27-3 care ridica la 11 numarul victoriilor directe ale Romaniei in confruntarea cu Portugalia din cele 12. Prima a avut loc tot in capitala lusitana (la 28 mai 1967), unde superioritatea tricolorilor nostri a fost si mai neta victorie cu 46-6. Dar esecul cel mai aspru pentru rugyul portughez in fata celui romanesc s-a inregistrat in al 5-lea meci din 13 aprilie 1996 de la Bucuresti, cu 92-0! Se pare ca acum Morais si ai sai nu isi va mai face iluzii vizavi de sansa de a mai spera intr-un succes in disputa cu rugbystii romani. Iar in Cupa Europeana a Natiunilor vor trai doar cu amintirea cuceririi Cupei Europene a Natiunilor, la editia din 2004, ca urmare a singurei lor victorii asupra rugbystilor nostri, cu un an inainte.

Avantaj pentru frunza de stejar
Victoria de la Lisabona a urcat XV-le Romaniei pe primul loc in Cupa Europeana a Natiunilor. Jucatorii nostri au acumulat 22 de puncte din 8 meciuri, in timp ce Georgia cu acelasi numar de jocuri, n-a adus decat 20 de puncte (avand doua infrangeri, ambele la tricolorii romani), Portugalia cu 17 puncte ramane deocamdata pe pozitia a 3-a. In clasament formatiile de pe ultimele trei locuri - Rusia cu 14 p, Cehia cu 13 p si Ucraina cu doar 6 p, nu mai conteaza in privinta sanselor de a accede pe podium. In acelasi timp nici nu mai pot incurca socotelile rugbystilor Romaniei. Ei mai au de sustinut in competitie inca doua meciuri, pe 3 iunie la Kiev cu Ucraina, invinsa de ai nostri anul trecut in tur, cu 97-0, iar pe 10 iunie cu Rusia. Chiar si in caz de esec, Romania in prezent cu 22 de puncte, inca 3 aproape sigure cu Ucraina si cel putin un punct cu Rusia va fi in masura sa ajunga la 26 de puncte. Tot atatea ar putea realiza si principala urmaritoare a reprezentativei tarii noastre, Georgia. Dar la egalitate de puncte in clasament vor conta meciurile directe, avantajoase pentru tricolorii nostri. Cu alte cuvinte reprezentativa Romaniei se pot considera castigatoare de pe acum a Cupei Europene a Natiunilor. Un succes care poate influenta pozitiv o pozitionare cat mai favorabila a XV-lui nostru la Cupa Mondiala 2007, unde pentru a ne califica in turneul final vom avea de infruntat formatii mult inferioare (Spania, Germania etc). Ceea ce este de semnalat prezenta celor trei tehnicieni francezi amintiti la inceputul acestui comentariu, la conducerea tehnica a lotului si a echipei reprezentative s-a dovedit cel putin pana acum benefica. Daca si in Cupa Mondiala, ei vor reusi sa aduca nationala stejarilor in sferturile de finala, obiectiv pe care de altfel si l-au propus, atunci cu adevarat se va putea vorbi de un progres real al rugbyului romanesc.
Am amintit de ultimul meci din Cupa Europeana a Natiunilor cel cu Rusia, in deplasare, probabil la Kransnoiarsk si nu la Krasnodar, Burgas, Harkov sau Moscova, dar tot o localitate foarte indepartata, cum a fost Alma Ata, la 23 octombrie 1988. Imi amintesc, parca a fost ieri. Nationala avusese un an fast; dupa 12-3 cu Italia, la Milano, 16-7 cu Spania, la Focsani si 28-18 cu Rusia (de fapt, fosta URSS) chiar la Moscova, cu o luna inainte de Alma Ata, la 20 septembrie. S-a vrut, insa, cu tot dinadinsul ca echipa gazda sa castige. Si tocmai de aceea au inceput sicanele, rugbystii romani au fost tinuti ore in sir in aeroportul Seremetievo, iar sosirea la Alma Ata a avut loc doar cu cateva ore inainte de fluierul de inceput al meciului. Numai asa, pe fondul unei oboseli acumulate, stejarii nostri, aproape aceiasi care castigasera la Moscova cu 28-18, au fost obligati sa piarda cu 23-9. Si era tot un meci oficial in cadrul campionatului European. Poate ca lectia de la Alma Ata nu se va mai repeta si acum dupa 18 ani. Federatia va lua in calcul toate posibilitatile. Ar fi trist (si pe undeva jenant) ca rugbyul romanesc sa incheie printr-un esec o competitie in care se va afla in frunte.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe