O vorba din batrani spune ca nu orice femeie e blonda, nu orice calatorie e o scuza, la fel cum nu de fiecare data un jurnal este un simplu pretext. Au trecut 35 de ani pentru ca o banala calatorie cu motocicleta sa iasa din anonimat si sa intre in tiparul acestui adevar simplu ca o furculita. Datoram asta brazilianului Walter Salles, care in anul 2004 a facut filmul „Diarios de motocicleta", jurnalul unei motociclete numite „La Poderosa", o „puternica" Norton 500, constructie 1939. Cu aceasta motocicleta, doi tineri argentinieni, unul de 23 de ani, Ernesto de la Serna, poreclit Fuser, si altul mai copt, Alberto Granado, de 29 de ani, unul student la medicina si celalalt biochimist, se hotarasc sa porneasca intr-o traversare a continentului sud-american, din Buenos Aires pana in Venezuela. Calatorie care a inceput pe 29 decembrie 1951 si s-a incheiat pe 26 iulie 1952, dupa o aventura de mai bine de 10.000 km! Nimeni nu poate spune care a fost adevaratul motor al acestui nebunesc imbold. Sa descopere America? Ea fusese descoperita. Sa descopere oamenii acestui continent? Suferinta? De dragul „atractiilor turistice"? Ajunsi pe platoul minei de cupru de la Chuquicamata, in Chile, un supraveghetor le striga celor doi tineri sa plece, pentru ca „mina nu e atractie turistica". Culmea ironiei, astazi ea este! Unii ar putea spune ca e important sa-ti vezi continentul pe care traiesti cu ochii si cu piciorul. Poate deveni asta un punct de cotitura in propria ta biografie? Departe de fanteziile hollywoodiene, „Jurnalul motocicletei" ni-1 aduce in prim plan pe Ernesto. Cu umor, cu detasare, fara cliseele cunoscute despre America de Sud si fara pic de iz propagandistic. Aflam ca una dintre ideile lui Ernesto este ca America de Sud ar trebui sa fie un continent unit, o singura natiune, si nu unul impartit arbitrar in mai multe natiuni. Un vis care, macar in acest film, este realizat: regizorul „Jurnalului" este brazilian, actorul principal din rolul lui Ernesto este mexican, cativa actori sunt argentinieni, autorul scenariului este din Puerto Rico, iar productia a fost filmata in Argentina, Chile si Peru. Pentru multi, surpriza apare la sfarsit: Ernesto de la Serna din filmul lui Salles nu este altul decat Ernesto Che Guevara, autorul cartii „Notas de viaje", scrisa de Che dupa incheierea aventurii, la numai 24 de ani. Alberto Granado a scris si el o carte ulterior, apoi s-a stabilit in Cuba, unde traieste si azi si avem ocazia chiar sa-1 vedem pret de o secunda in finalul filmului. Si totusi, motocicleta care moare la jumatatea drumului, joaca si ea rolul principal: intr-un ziar chilian, „Austral", din 19 februarie 1952, apare un articol care pomeneste despre doi tineri argentinieni, Alberto Granado si Ernesto Guevara, „care se afla intr-o calatorie cu motocicleta prin America de Sud". Articol insotit de fotografia celor doi aventurieri. Poate ca de la acest articol a venit ideea filmului. Dupa zece ani de la acea fotografie, o alta fotografie avea sa faca istoriesi sa devina cea mai vanduta fotografie din lume, un „simbol al secolului XX": portretul lui „Che cu bereta", realizata in 1960 de fotograful cubanez Alberto Korda, mort in 2001, la varsta de 72 de ani. Calatorii, jurnale, motociclete. Si noi, printre ele.