Simpla mita sociala

Initiat cu tam-tam in 1997 asa-zisul program de restructurare industriala pe baza de disponibilizari colective a ramas la stadiul de proiect ratat. El nu a facut decat sa "formeze" someri pe banda rulanta consumand inutil miliarde de dolari. Pentru ce? Numai si numai pentru a putea bifa indeplinirea angajamentelor asumate fata de organismele financiare internationale. De parca nu era de ajuns, in goana de a epura industria de stat de angajati, s-a ajuns la forme grotesti. Ce s-a intamplat in minerit este elocvent. Mii de ortaci au preferat sa dea mita pentru a se regasi pe listele autodisponibilizatilor. Cu cate 12 salarii in sacosa s-au dus fericiti acasa si au cheltuit banii rapid pe nimicuri electrocasnice. Reconversie profesionala? Identificarea si ocuparea unui nou loc de munca? Simple povesti. Singura forma de reconversie profesionala a fost reintoarcerea disponibilizatilor cu "dar" in localitatile de bastina din mediul rural. De aici si falsele date privind rata somajului in Romania. Guvernul, ca initiator a acestui program de restructurare prin lichidare si disponibilizare a rasuflat usurat. I-a convenit situatia. In fond, cu bani publici, a reusit, fara mari eforturi, sa concedieze in serie si, mult mai important, sa-si asigure si pacea sociala, evitand protestele. Totul doar prin mita sociala. Pentru ca salariile compensatorii, acordate cu atata larghete, au fost si sunt o forma de mituire.
Recent, Ministerul Economiei si Comertului a anuntat un nou val de disponibilizari colective. 10.413 de salariati din industrie, din care 10.000 mineri, vor parasi "compensat" locurile de munca. Pe termen scurt, oferta guvernamentala este tentanta. Fiecare miner va primi cate 200 de milioane de lei. Mai mult decat atat. Pe langa acesti bani mai beneficiaza, in functie de vechime, de cate un salariu mediu pe economie pe o perioada de 18-24 de luni. Sunt bani garantati. Chiar daca disponibilizatul isi gaseste un loc de munca, dupa concediere, ajutoarele tot vor curge de la stat. Si cu asta gata. Statul s-a spalat pe maini.
Nu neg faptul ca industria de stat este supracalibrata, cu excedent de personal. Nu neg ca este ineficienta si trebuiesc luate masuri pentru a aduce aceasta industrie la standardele economiei de piata functionala. Dar, urmand modelul initiat in 1997 atunci cand s-a decretat "reforma pe paine" toti banii acordati ca salarii compensatorii vor fi cheltuiti pe nimicuri. Practic au fost distruse ramuri industriale fara a se pune nimic in loc. Au existat programe perfecte in teorie, acele zone defavorizate, dar aceste zone au fost folosite de "smecheri" care au stiut sa profite din plin de importantele facilitati fiscale pe care statul le-a acordat. Sa de amintim despre "cartierele generale" ale importurilor de carne scutite de plata taxelor vamale. In acele zone firmele importatoare erau inregistrate doar cu numele pentru a putea beneficia de scutiri. Mai exact erau simple cutii postale ca cele din paradisuri fiscale care nu au creat nici un loc de munca. Doar au facturat si speculat amatorismul guvernamental. Asa ca in loc sa genereze locuri de munca capabile sa estompeze efectul disponibilizarilor si lichidarilor, zonele defavorizate au fost oaze perfecte pentru evaziunea fiscala. Am dat doar un exemplu care sa certifice faptul ca disponibilizarile colective au reprezentat si vor reprezenta o afacere uriasa pentru unii "descurcareti". De actualii someri le pasa doar spaniolilor care au reusit recalificarea disponibilizatilor din frezor, forjor sau lacatus mecanic in vajnic si harnic capsunar. Aceasta pare, pe termen mediu si lung, singura sansa pentru "compensatii" din industria de stat. Piata muncii din Romania nici nu exista fiind incapabila sa ofere solutii alternative. O singura certitudine. Inca 10.413 de disponilizati carora statul, prin absenta oricarei strategii privind piata fortei de munca, le ofera doar mita sociala. Restul nu conteaza. Ceea ce este periculos.

---

Despre autor: