Politica ne omoara!De ce sufera PSD-ul

Ma tot intreb si eu daca PSD este sau nu bolnav. Pentru ca de la un bolnav te mai poti astepta sa se faca sanatos, sa-si revina. Vorba aia, speranta moare ultima. Exista, oare, sperante in ceea ce priveste PSD? Sunt multi - si unii remarcabili - analisti, comentatori politici care gandesc ca PSD este o structura nereformabila. Ca singura solutie este dinamitarea lui.
Situatia in care a ajuns PSD, exprimata si de retragerea sprijinului politic pentru Adrian Nastase si demisia acestuia din functia de presedinte al Camerei Deputatilor si din aceea de presedinte executiv al partidului, readuce in discutie acest subiect, trezind pasiuni nebanuite. Simpatizantii si adversarii, ba chiar si dusmanii, se intreaba ce se intampla in PSD si ce soarta va avea aceasta alcatuire politica. Chiar daca pare malitios ceea ce spun, interesul tuturor este nu doar explicabil, ci si legitim.
Pentru Romania a fost un imens handicap faptul ca, inainte de 1989, in interiorul partidului comunist n-a aparut - spre deosebire de Ceho-
slovacia, Polonia, Ungaria s.a., nici un "curent reformist", nici o "disidenta"; - cenusiul, mo-
nolitismul erau stapani absoluti.
Chestiunea asta am platit-o inclusiv dupa 1989, cand in zona stanga a scenei politice romanesti s-a instalat mediocritatea, subcultura politica, lipsa capacitatii de adaptare etc. Aparent, PCR a suferit o implozie si a disparut. Printr-un decret! Duhul sau a ramas, insa. Fantoma a continuat sa bantuie (chiar mai rau ca pe vremea lui Marx!) si sa prinda chipuri din cele mai felurite. Toate celelalte foste partide comuniste din "tarile fratesti" au reusit sa parcurga drumul crucii, sa se "purifice", sa se reformeze, sa-si dobandeasca onorabilitatea si recunoasterea si acceptarea europeana. La noi, in 2000, PDSR inca batea umil la diverse usi si nu era primit decat arareori prin vreo antecamera. Si
atunci, zeci de camere de supraveghere stateau cu ochii pe el: nu cumva sa i se lipeasca ceva de mana si sa dispara in largile si multele sale buzunare.
Asta e! Ne place sau nu, ceea ce am spus mai sus este doar un palid preludiu al imaginii catastrofale pe care PDSR (si in buna parte, si Romania) o avea in Occident. Guvernarea 2001-2004 a pus cireasa pe varful tortului. Nu realizarile in plan economico-financiar si social i-au lipsit acestei guvernari. Am scris de atatea ori, incat m-am plictisit eu insumi: spuneam ca nu "profesionalismul", nu lipsa de rezultate va fi principalul capat de acuzatie, ci moralitatea (mai bine zis lipsa ei), coruptia care se intindea ca un cancer, ca o ciuma, asupra Romaniei. Devenea sport national. Nu stia presedintele, nu stia premierul, nu stiau sefii Parlamentului, nu stiau procurorii...?! Stiau cu totii! Pana si capii Bisericii stiau. Datoria nu si-a facut-o, insa, decat presa. Mai ales presa scrisa!
Adrian Nastase este personalitatea politica de cea mai mare anvergura care este obligata sa plateasca politic. Juridic, cel putin pana acum, nu s-a dovedit nimic. Principiul prezumtiei de nevinovatie trebuie sa actioneze, obligatoriu, si in cazul lui. In noaptea cea mai dramatica pentru PSD, 14/15 martie 2006, in fatidic denumitul hotel "Confort", scria: "PSD - un nou capitol!". Daca locatia nu este in proprietatea, atunci oricum este pe feuda lui Gabriel Oprea. O persoana (nu discut de averea lui - poate o controleaza cei in drept!) propulsata de insusi Adrian Nastase. O persoana care ajunge, pe cine stie ce cai, dintr-un absolvent la fara frecventa a unei facultati, in doar cativa ani, profesor universitar si culmea, conducator de lucrari de doctorat (puneti-l sa rosteasca liber 5-6 fraze coerente si va veti lamuri), si, concomitent, din maior sau capitan ce era, general cu nu stiu cate stele. Oribil!
"Un nou capitol" - zice dl Geoana! Dar oare tot ceea ce este mai "nou" este si mai bun?! Nastase si-a facut-o singur, dar a fost si ajutat: mormantul politic al lui Nastase a fost construit, ca sa nu zic sapat, cu ajutorul unor tipi ca Marian Vanghelie, Dan Tudorache, Marian Oprisan si, vorba impricinatului, alti "sforari". In mod sigur, dl Geoana a umblat nu doar in SUA. O fi fost si in Egipt si o fi auzit ca cei ce construiau mormintele faraonilor erau, apoi, la randul lor, sugrumati. Sau, ma rog, ingropati. Tot un drac! Cu tot cinismul, poate invata ceva din asta! Sa nu uite ca un Doru Giugula sau un Antonie Iorgovan, zis si tatal hotilor, lasati sa zburde liberi prin ograda partidului, ar putea avea efect de Verde de Paris sau, dupa preferinta, de "Rosu de Moscova".
Oricum, daca PSD se poate reforma, se poate salva (vom vedea!!) asta nu se va putea intampla fara a avea in vedere minimum cateva preconditii:
- PSD trebuie sa se clarifice, doctrinar, structural-organizatoric si comportamental cu trecutul ante-decembrist; sa-si clarifice pozitia fata de fostul PCR;
- PSD trebuie sa-si infrunte si decanteze si trecutul imediat post-decembrist (FSN, FDSN, PDSR) si sa-si caute legitimitatea in capacitatea sa (daca exista) de a proiecta realitatea unei Romanii membre a UE si nu sa se lege cu orice pret de momentul Decembrie 1989;
- plecarea din fruntea partidului a lui Adrian Nastase va avea efecte sinucigase daca ea nu va fi urmata de o curatenie radicala. Un bun cunoscator al bucatariei partidului afirma pe un post de televiziune ca 38 de lideri pesedisti de la centru si 108 din teritoriu au dosare penale; si ei, si cei care mai au alte probleme de imagine ar trebui sa faca un pas inapoi;
- PSD (ca de altfel toate partidele mari) ar trebui sa-si inscrie in statut ca pierderea alegerilor parlamentare sau prezidentiale trebuie asumata de conducere prin demisie imediata si neconditionata.
- Generatia de lideri politici (sau doar impostori) aparuta odata cu valul din Decembrie 1989 ar trebui sa se retraga de pe scena. Ea nu mai are ratiune existentiala si este, istoric, depasita.
Personal, cred ca ar exista oameni si la centru si in teritoriu, care ar putea reconstrui partidul, aducandu-l in randul suratelor sale din stanga europeana. Ei trebuie sa se decomplexeze de povara care apasa asupra partidului, dar sa aiba si curajul de a vedea si dincolo de urmatoarele alegeri, la termen sau anticipate. Sa elaboreze un traseu al PSD si pentru 2012 si pentru 2016. Dar si un proiect politic, credibil pentru Romania. Altfel, PSD piere. Si, in acest caz, merita si este si bine sa piara!
Nu pot sa inchei fara a-mi exprima o speranta. Speranta mea se leaga de dl Ion Iliescu. Eu sper ca Domnia Sa sa aiba intelepciunea sa nu-i incurajeze nici pe cei care acum ii folosesc portretul pentru a-si putea face jocurile cantacuzine in spatele lui, dar sa nu-i incurajeze nici pe cei care, sincer, cred ca Ion Iliescu ar mai putea fi in 2006 o solutie pentru un partid de stanga, modern, european. Pentru ca nu este si nu mai are cum sa fie! Nici singur, si nici in tandem cu Petre Roman. Uneori e greu sa privesti realitatea in fata. Domnia Sa, mai mult decat altii, trebuie sa se obisnuiasca sa intalneasca istoria. Pentru ca, oricat de cruda si nedreapta este uneori, istoria nu-l poate ocoli pe Ion Iliescu.

---

Despre autor: