Telefonul e scurt si la fel de scarbos ca si secretara: ""La doua punct sa fiti la Consiliu"".

Vasile B. nu stie unde se tin sedintele Consiliului. Cand sunt convocate, toata lumea vorbeste in soapta. Au loc de cateva ori pe an, iar dupa ce se termina te poti astepta la orice. ""Bai, Vasile - spun colegii, care stiu ei ce stiu - , daca-ti zicea sa vii cu creion si caiet, te avansau. Asa, Dumnezeu cu mila."" Nici nu termina vorba ca secretara da din nou telefon: ""S-aveti carnet si creion"". E o chestie cu creionul. Fostul director general i-a facut cadou ministrului un pix de aur din Turcia. Aurul era cum era, dar pasta i s-a scurs ministrului in buzunar in plina sedinta de Guvern si fostul director a fost transferat la o fabrica de hartie igienica.
In Consiliu sunt numai burtosi care-l examineaza in tacere. ""Ia loc - zice noul director general - si spune-ne de unde esti."" ""Din Bucuresti"", spune Vasile B. Ca la o comanda, tot Consiliul urla ""Hai sa traiesti!"" si se porneste un ras de se zguduie cafelele in cescute. Unul din consilieri se uita prietenos la Vasile B. si vrea sa stie daca primeste scrisori de la Sfantul Anton. ""Care Sfantul Anton?"", intreaba Vasile B. Iar corul consilierilor e prompt: ""Care-ti toarna-n cur beton!"". Si iar da-i ras, ca la spitalul de nebuni. Numai Vasile B. nu rade.
""Afaceri, afaceri - il lamureste alt consilier - , dar viata mai trebuie si traita. Pricepi jocul?"" Vasile B. raspunde ca l-a jucat si el cand era copil. Apoi se corecteaza: ""Pardon, n-am vrut sa va jignesc"". ""Ce jignire, omule, care jignire. Te facem sef. Ce, nu-i bine? Lumea e de parere ca esti capabil. Dar umor ai? Dimineata cu ce te speli?"" Vasile B. ridica din umeri si raspunde cu jumatate de gura: ""Cu pasta de dinti"". Consilierii sunt dezamagiti. ""Nu te-ai prins, trebuie sa spui «cu sapun». Ca sa avem o rima."" Unul din consilieri sare din scaun: ""Ba avem rima! Pasta de dinti? Vasile, minti!"". Secretara ii aduce lui Vasile B. ceasca de cafea si-i arunca o privire acra. De fata cu femeia, consilierii il intreaba: ""O stii, nu-i asa, pe Nuta?"". ""Da"", zice Vasile B. Si toti urla veseli: ""Atunci sa-i sugi tata!"".
Dupa ce secretara iese saltandu-si fundul ofuscata, directorul general ii cere lui Vasile B. sa spuna si el ceva. Orice-i trece prin cap. Ca sa mearga distractia. Vasile B. se gandeste, consilierii sunt numai un zambet, cu replica pe buze, dar lui nu-i vin in minte decat nume precum Beethoven, Stockhausen si Marquez. Si numele plantelor pe care le stropeste dimineata nevasta-sa. ""Merendera sobolifera"", zice el dand din umeri, ca omul care alta idee mai buna n-are. Consilierii se privesc consternati. ""Ce-i asta?"" ""Se mai cheama si brandusa de nisip - zice Vasile B. - , e o planta erbacee, perena, geofita, mezofita, moderat termofila. Nevasta-mea o iubeste."" ""Iesi afara!"", urla consilierii. ""Ne-ai stricat sedinta - zice si directorul general - , vezi tu la leafa!."" In drum spre birou, Vasile B. bombane: ""Brandusa, m-au strans cu usa"", ""Mezofita, ce lume tampita"", ""Termofila, ce sedinta imbecila"", ""Avansat, o viata de rahat"".