Mai mult decat in alte domenii de activitate, in cel al formarii profesionale "mentalitatea" oamenilor este poate inamicul sau aliatul posibil numarul unu. Nici lupta impotriva coruptiei nu depaseste ca intensitate si amploare (complexitate) lupta im
Mai mult decat in alte domenii de activitate, in cel al formarii profesionale "mentalitatea" oamenilor este poate inamicul sau aliatul posibil numarul unu. Nici lupta impotriva coruptiei nu depaseste ca intensitate si amploare (complexitate) lupta impotriva mentalitatilor. Daca am face o analiza obiectiva a acestui raport, am putea spune chiar ca nu coruptia ar trebui sa fie tinta majora a autoritatilor, cat mai mult "mentalitatile" oamenilor care alimenteaza inclusiv acest flagel economic si social. De exemplu, este mai putin important daca oamenii dau si primesc bani pentru satisfacerea unor interese, de orice natura, care vizeaza ilegalitatile, cat si faptul ca in mentalul individual si colectiv persista ideea conform careia daca ai bani poti sa faci orice, poti cumpara si vinde pe oricine, poti actiona in afara legii etc. Cand ai de-a face cu oameni, fiecare cu personalitatea lui, cu destine profesionale si, in plus, cand trebuie sa corectezi imperfectiunile unui sistem economic, cu efectele lui conexe asupra procesului de formare profesionala, in mod cert "mentalitatile" sunt de multe ori un obstacol in calea solutionarii obiectivelor stabilite. In plus sunt si cateva provocari, de care unii din cei care isi desfasoara activitatea in acest domeniu ar trebui sa tina seama. In articolul de fata vom vorbi despre unele dintre aceste provocari. Inainte de toate este vorba de existenta sau nu a unei strategii nationale, pe termen mediu si lung, privind formarea profesionala, care sa se bazeze pe o strategie asumata in domeniul dezvoltarii economice a Romaniei. Din pacate, suntem beneficiarii unor efecte in plan economic si social, care vorbesc de la sine de lipsa cronica a unor asemenea strategii in toata perioada post-decembrista, de acceptarea unor "ingerinte" straine interesate, in spatiul nostru national, de aruncarea in haos economic a unui popor inteligent educat, dar lipsit de aroganta noilor latifundiari ai lumii. In esenta, zbaterea inutila a Romaniei in plan economic, lipsa de claritate a obiectivelor noastre viitoare, au aruncat piata fortei de munca si, implicit, activitatea de formare profesionala in derizoriu. Ce pregatim, in ce scop, cu ce performante, sunt intrebari la care oficialii piatei muncii nu au performat in raspunsuri coerente, explicite si cu impact national. Cand strategia nationala nu exista, se alege praful de orice initiativa. In al doilea rand este vorba de mentalitatea potrivit careia studiile superioare sunt suprema valoare, motiv pentru care de la cazuri individuale la cele sociale, a fost incurajata si finantata activitatea de construire si functionare a prea multor institutii de invatamant superior de stat si privat, care, din pacate, in prezent sunt tineri absolventi someri pe banda rulanta. In toata aceasta nebunie educationala s-a uitat un lucru elementar si anume ca formarea profesionala, ca proces national, inseamna calificari diverse, o echilibrare a profesiilor, o erodare a meseriilor etc. In al treilea rand, institutiile statului chemate sa gestioneze piata fortei de munca, sub multiplele ei aspecte, functioneaza in deriva, adica sunt incoerente in domeniul lor public, prin aceea ca in buna masura isi depasesc conditia de garant al functionarii normale a vietii economice. Atata timp cat statul accepta ca institutii importante ale sale, de exemplu Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei, sa functioneze simultan ca arbitru si jucator pe piata fortei de munca, inseamna ca nimic din mentalitatile vechi nu s-a schimbat si ca la vremuri sperate de noi, tot vecinii ne conduc.
Despre autor:
