• In 1925, regizorul Harry O. Hoyt realiza "The lost world/ O lume disparuta", adaptare a unui celebru roman al lui Arthur Conan Doyle, in care un grup de savanti descopera in inima Braziliei... brontozauri si pterodactili, aducand o astfel de reptila la Londra, unde, evident, brontozaurul nu va supravietui. In 1933, Merian C. Cooper individualizeaza ideea si schema: o echipa de cineasti ajunge pe o insula ciudata din Pacific, unde traieste un monstru, pe care-l vor captura si-l vor duce la New York. Asa s-a nascut King Kong, maimuta uriasa, dezvoltandu-se practic in cinema o adevarata industrie a "Regelui", in ceea ce s-a vrut o varianta postmoderna a temei "Frumoasa si Bestia". Machetistul Willis O’Brien, "parintele" unor papusi articulate in ambele filme de mai sus, a facut prin talentul sau ca filmul din anii ‘30 sa-si pastreze farmecul si astazi. Mitul gorilei gigantice este readus (dupa alte cateva filme de serie B, mult sub "pilotul" lui Cooper!) in anii ‘70, de John Guillermin. Este pelicula care a propulsat-o pe Jessica Lange, frumoasa de atunci, care imblanzeste fiara, iar efectele speciale erau, la momentul respectiv, (1976) extraordinare. In 1967 japonezii au incercat si ei sa se apropie de basm, in "King Kong evadeaza", de Inoshiro Honda (cel care realizase si Godzilla), iar Guillermin a revenit nefericit in 1986, cu o "resuscitare" a gorilei in "King Kong traieste", in care maimutele erau, pentru prima data, jucate de... actori! Cam aceasta fusese povestea lui Kong in cinema pana anul trecut, cand formidabilul creator de trucaje onirice, Peter Jackson (Stapanul inelelor) s-a gandit ca n-ar fi rau - pentru glorie si bani - sa reia mitul interbelic al Regelui Maimuta, in ceea ce se vrea un tribut pentru Hoyt, Cooper, Guillermin - pentru ca regizorul porneste practic de la variantele amintite, recombinandu-le in puzzle-ul sau. Noutatea, deci, in schema clasica este amestecul dinozaurilor intr-o poveste in care King Kong ("jucat" de Andy Serkis - cel care-i daduse "voce" si lui Golum din "Lord of the Rings") apare abia dupa vreo ora de film, iar personajele umane, spre deosebire de variantele precedente, unde erau mai mult figuranti, sunt abil conturate si interesante. Chiar daca Naomi Watts nu are senzualitatea lui Lange, ea isi duce bine rolul de candida "posedata" de bestie si are un farmec ingenuu. Adrien Brody ii este aici partener, in rolul unui scenarist sarac, ea fiind, normal, actrita care e indragostita de povestile lui. Dar rolul cel mai cameleonic il are Jack Black, regizorul egocentrist fascinat de puterea pe care ar putea sa i-o aduca in metropola comercializarea monstrului. Asadar, se revine la "motivul" din 1933, cu o echipa de cineasti, care debarca obligat pe o insula a "scheletelor", netrecuta pe vreo harta. O lume ostila din start, unde cei mai multi dintre ei isi vor pierde viata, insula e un taram al mortii populat de bastinasi care aduc jertfe umane lui King Kong si de... dinozauri agresivi, ca in "Jurassic Park"-ul lui Steven Spielberg. Ceea ce reuseste Jackson e insa admirabil (chiar si cu ajutorul calculatorului), sa-l invinga pe Spielberg chiar pe teritoriul sau, adica sa-l bata cu propriile arme la efectele speciale, ce-l pun pe Kong sa se lupte cu dinozauri, in cele mai realiste scene ale filmului si ale genului in sine. Jackson atinge un varf greu de egalat prin "ingineriile" sale tehnice, reusind, dupa ce ne-a dovedit maiestria in scene de lupta umane din "Lord of the Rings", sa ne impresioneze si la scene de lupta intre animale. Antropoidul este mult mai "umanizat" realizat decat in 1976, iar situatia se repeta: actrita care se viseaza star (Watts aici) este rapita de salbatici, oferita ca hrana gorilei, iar aceasta se "ataseaza" de potentiala sa victima. Si nu doar ca nu o mai sacrifica, ba chiar incepe s-o apere de toate pericolele ce zac in umbra maleficei insule (un fel de iad pe pamant, de la canibali, maimute uriase, tiranozauri, pana la tot felul de alte reptile, paienjeni, serpi, piranha etc. - tot setul de "devoratoare" de oameni, deveniti aici un fel de victime sigure, in goana pentru a scapa cu viata). Pana la urma, gorila este capturata pentru a fi exploatata comercial la New York - unde, ca si in 1976, evadeaza, o cauta pe "iubirea" sa blonda - singura care-i aratase afectiune si compasiune intr-o lume ostila! -, o gaseste, si sfarseste pe Empire State Building incercand sa se opuna tirului avioanelor americane. Scopul publicitar al maniacului regizor (visand si el, ca toata echipa sa, popularitatea prin orice mijloace) esueaza deci, iar "frumoasa" ucide - involuntar - "bestia", pentru ca daca n-ar fi existat atractia nefireasca a gorilei pentru o femeie cat degetul sau, animalul ar fi trait. Jackson evita maniheismele, rareori cade in cliseu, scenele de pe vapor - pana la naufragiu sunt romantic filmate (cea mai sensibila ramanand totusi rasaritul celor doi, actrita si maimuta, pe insula - un interludiu intr-un univers tragic), iar apogeul efectelor speciale e atins intr-o secventa de fuga a oamenilor si animalelor, o cavalcada fantastica, "run for your life", plus partea finala desfasurata pe cea mai inalta cladire newyorkeza. Regizorul marseaza pe sexualitatea primara a masculului feroce Kong, care-si gaseste "jumatatea" femela (hm), aparandu-si "bunul" cu orice pret (a se vedea agresivitatea sa in fata "rivalului" - scenaristul!). Anecdotic, un critic de film spunea ca maimutoiul a fost mereu filmat fara a i se vedea... sexul - de unde stim ca-i mascul sau femela? - "dar ce-i trebuie lui King un penis, cand este el insusi asta" - un simbol falic? Oricum, dincolo de gluma (Jackson aduce si destul umor in incredibila sa poveste) reintoarcerea "Regelui" e o reusita, dincolo de spectaculosul trucajelor contand si atmosfera interbelica (in ceea ce se vrea un remake al filmului din 1933) creata de regizor. "King Kong" este filmul senzational de divertisment al anilor 2000, reinventand un mit profitabil dar si demontand cinic, prin parabola ironica, sistemul american, de a crede ca orice e de vanzare si putem face comert inclusiv cu emotiile si sentimentele.