Pe forumul editorialului meu de sambata,
18 martie 2006, cineva care semneaza Vidanjorul a postat urmatorul mesaj:
""Am «rasfoit» cu atentie pe internet toata presa din Romania. Despre moartea lui Anghelescu nu mai pomeneste nimeni nimic. Recunosc ca previziunile mele de vineri au fost optimiste. Am spus ca pana luni vor fi ingropate si mortul, si cazul. Ei, uite ca m-am inselat. Cazul a fost ingropat joi. Constat cu uimire ca orice scandal legat de matroz sau de partidul sau prezidential se aprinde intr-o zi si se stinge in cealalta. Ei, bine! Nu, nu ma imbat cu apa rece, sunt constient de faptul ca media ticalosita, care ocupa 90% din «piata», este portocalie, dar aveam mai multe pretentii vizavi de: Antena 3, Jurnalul National si Gandul. Din pacate, si acestea se ocupa cu obstinatie in acest week-end de doua subiecte: fotbal si dezastrul din PSD. Nici Ion Cristoiu nu face exceptie. In trecut am avut o relatie exceptionala cu domnia sa pe net. Acum ma evita, cochetand in schimb cu portokalii, gen Fanul lui Base si Danka"".
Nu stiu cine se ascunde in spatele acestui nick. Poate fi un adversar al Aliantei D.A. Poate fi un alegator dezamagit. Poate fi, in sfarsit, un simplu cetatean independent, a carui luciditate a tresarit la o ciudatenie a Romaniei lui 2006.
Indiferent de cine e anonimul si chiar de ce a urmarit prin acest mesaj, cuvintele sale atrag atentia asupra unei realitati mai mult decat stupefiante.
Florian Anghelescu a fost finantatorul campaniei electorale a Aliantei si a lui Traian Basescu. Rasplata a jertfei implinite - cum ar fi zis Caragiale - , sotia sa a fost numita consilier la Cotroceni. A fost obligata sa demisioneze dupa ce Traian Basescu, dovedind inca o data ca n-are mama,
n-are tata cand e vorba de supravietuirea la putere, s-a lepadat de cuplul Anghelescu, devenit incomod. Asa cum arata si iscalitul de pe net, pentru presa, pentru clasa politica, pentru opinia publica ar fi fost un bun prilej de a dezbate cine a fost cu adevarat in spatele victoriei neasteptate a lui Traian Basescu din al doilea tur si, prin asta, a aducerii Aliantei la putere.
La vremea campaniei electorale, ziarele si televiziunile trecute suspect de repede si suspect de sigure pe pariul lor de partea viitorilor stapani ai tarii s-au straduit sa ne vare pe gat Alianta si candidatul la prezidentiale ca intruchiparea unei noi politici in Romania nu numai prin raportare la regimul PSD, dar si la intreaga perioada postdecembrista. Guresa Alina Mungiu Pippidi nu se sfia a vorbi pe postul de televiziune al FNI, trecut si el, o data cu stapanul, de la albastriu la portocaliu, de o Revolutie, Revolutia portocalie, petrecuta prin victoria la limita si dubioasa, in al doilea tur, a lui Traian Basescu.
Multi naivi vor fi luat in serios si palavragelile nesfarsite ale solilor asa-zisei societati civile despre tinerii care ar constitui baza de masa a Aliantei si a lui Traian Basescu. Trasi pe sfoara de o demagogie electorala cu vadite radacini in propaganda de tip bolsevic, acesti naivi, vazand la televizor secventele entuziasmului din noaptea victoriei lui Traian Basescu, vor fi crezut ca vanturatorii de steaguri si racnitorii de slogane erau tineri. Tineri care dadeau curs fericirii de a vedea biruind pe meleagurile Principatelor Unite o noua revolutie, dupa cea falsa din decembrie 1989, adevarata revolutie din decembrie 2005: Revolutia portocalie.
La izbucnirea scandalului Florian Anghelescu, anul trecut, televiziunile particulare au rascolit prin arhive si au difuzat secventele cu bucurestenii sarbatorind cu huiet de victoria Aliantei D.A.
Nu intamplator.
Iesise in prim plan prin harnicia cu care plimba incolo si incoace in intunericul noptii sarbatoresti, la sediul PD, steagul portocaliu al Aliantei, un tip cu palarie.
Care nu era altul decat Florian Anghelescu, afaceristul cu viitoare dosare penale.
Secventa cu omul de afaceri i-a facut pe multi sa-si transforme in certitudine o banuiala: asa-zisa Revolutie portocalie n-a fost altceva decat o inlocuire a unei Mafii cu o alta Mafie. Florian Anghelescu manuia steagul cu entuziasm din certitudinea ca-i venise si lui randul la marea ciordeala. Noua forta politica avea in spate nu tineri, nu electoratul european din Romania becalizata, ci un sangeros grup de interese, alcatuit din afaceristi, sefi de servicii secrete, patroni de media cu dosare penale. Steagul noii politici, fluturat de liderii Aliantei in campania electorala, nu diferea prin nimic de steagul fluturat de Florian Anghelescu. Panza albastrie a PSD fusese spalata si vopsita in portocaliu.
Iar batul, ramas acelasi, trecuse dintr-o mana intr-alta.