Acum cateva luni am scris un articol care mi-a fost reprosat de multi si care se numea ""Sprijiniti-l pe Mircea Geoana"". Scriam acolo ca actuala putere ar trebui sa se implice in procesul de clarificare in care intrase PSD si sa sprijine acele forte care doreau sincer transformarea sa intr-un partid social-democrat modern. Coruptia, care fusese marea forta a PSD in timpul propriei guvernari, devenea acum, cand se afla in opozitie, marea sa slabiciune. Orice zona mai curata, mai civilizata, mai ""spalata"", pana la urma, din acest partid odios trebuia acum ajutata sa faca, din interior, o curatenie absolut necesara. Pur si simplu stiau asta si puterea, si opozitia, nu era posibil sa intram in Europa avand cel mai mare partid in halul in care se gasea, si-n care mai este, in mare parte, si azi. De aceea am mizat pe Geoana, care nu e un inger (in stupul pesedist s-a manjit si el un pic cu miere), dar care totus e departe de acel monument de aroganta si nesimtire de care PSD tocmai s-a delimitat.
Lunile care-au trecut de atunci au dovedit, cred, ca nu m-am inselat. Mircea Geoana a reusit sa se mentina la putere, in ciuda tuturor previziunilor, si sa-si faca aliati in partid. Si-a urmarit, perseverent, obiectivele: debarcarea marilor corupti, transformarea PSD intr-un partid credibil, crearea unei imagini personale de politician normal, european. Sper ca dupa Nastase si Dan Ioan Popescu vor urma si ceilalti corifei ai imbuibarii pe care-i stie toata lumea. PSD trebuie sa slabeasca considerabil, ca un boxeur, ca sa prinda gala la categoria sa. Miron Mitrea, politician pentru care n-am avut pana acum nici un fel de respect, a contribuit si el in ultimul timp, spre mirarea mea, la normalizarea partidului din care face parte. Din pacate pentru cei doi lideri, oricat de dificila a fost (si ramane) operatiunea de demafiotizare a PSD, abia dupa incheierea ei va urma greul, si anume smulgerea radacinilor trecutului.
Am cam uitat in ultimul timp ca nu doar ghemul de interese al coruptiei submineaza PSD-ul, ci si mostenirea sa FSN-ista, cripto-comunista, al carei simbol va fi intotdeauna Ion Iliescu. Chiar si dupa ce toti marii corupti vor fi dati afara, partidul va ramane suspect in ochii celor mai multi prin prezenta, mai departe, a lui Iorgovan, a lui Razvan Theodorescu, a lui Vacaroiu, a multi alti strigoi ai trecutului strans uniti in jurul fostului conducator. Nucleul iliescian, pur si dur, al partidului e cu atat mai periculos, cu cat a avut viclenia sa se alieze cu Geoana impotriva coruptilor. Sa se prezinte pe sine ca opusul celor imbogatiti peste noapte, ca ""saracii si cinstitii"" partidului. Tare ma tem ca darul facut de ei gruparii Geoana, sprijinul dat la debarcarea lui Nastase, sa nu fie un dar otravit, care sa coste mai mult partidul decat si-ar putea imagina. Alianta cu Iliescu, personaj inca destul de credibil in ochii atator bieti pensionari si oameni de la tara, ar putea fi tentanta la un moment dat pentru conducerea actuala a PSD-ului in vederea alegerilor, dar ea ar trage partidul in jos pana in locul de unde chiar nu s-ar mai putea ridica niciodata. Lupta pe viata si pe moarte pentru social-democratia romaneasca autentica trebuie dusa pe ambele fronturi: al coruptiei si-al ideologiei ultra-stangiste. Distrugerea fostului partid-stat trebuie sa insemne caderea, ca simboluri ale acelei Kakanii bicefale, deopotriva a lui Nastase si a lui Iliescu.
Atentie, deci, la Iliescu! Atata vreme cat va mai face politica, acest om nu va inceta sa-si propage, in blana de oaie sau de lup, dupa imprejurari, adancile convingeri capatate in tinerete, la Moscova. Daca imprejurarile nu i-ar fi fost potrivnice, am fi avut in el un Lukasenko al Romaniei. Chiar si asa am fost trasi inapoi cu decenii intregi prin simpla sa aparitie, ""ultimul pe lista, cu voia dumneavoastra"", in politica post-decembrista. Ar fi halucinant sa-l vedem reaparand la conducerea PSD, profitor al campaniei anticoruptie. De aceea, mi se pare ca pentru PSD este chiar mai important decat pentru putere, acum, sa lase justitia sa functioneze optim pentru elucidarea deplina a celor petrecute in timpul revolutiei, ca sa iasa, in fine, la iveala cine este responsabil pentru cele o mie de victime ale sale. Vechea intrebare ""Cine-a tras in noi dupa 22?"" are nevoie de un raspuns care sa ne desparta o data pentru totdeauna de cosmarul persistentei comunismului, sub atatea masti, in Romania.