Verticalizarea raporturilor

Nu e de ras, caci despre asta ar trebui sa fie vorba in viitoarea lege a presei pe care alesii neamului o doresc pentru a-si repara imaginea mai mult decat sifonata pe care o au acum in constiinta publica. "Verticalizarea raporturilor Senat-Presa" ar trebui sa fie insotita, in opinia unora dintre personajele din Parlamentul nostru, si de o lege a presei si una privind dreptul la replica. Legi gandite cu capul lor, daca-mi permiteti folosirea acestei expresii poate nelalocul ei, votate mai apoi de dansii cu zdrobitoare majoritate si aplicate tagmei dusmanilor de clasa, adica jurnalistilor romani inca in viata. In paralel, dupa cum au si anuntat, vor grabi infiintarea postului de televiziune propriu (pentru care s-a achizitionat deja aparatura necesara, fireste din banii prostului de contribuabil), grila sa de programe urmand sa fie aprobata, tematic si la nivel de cadre, de Comisia de cultura si culte.
Conform noilor pachete legislative, ziaristii despre care alesii neamului vor crede ca le-au prezentat deformat activitatea si care n-ar publica "un cuantum obligatoriu de informatii si stiri" se vor vedea lipsiti de acreditare la lucrarile Parlamentului.
Aberant si socant. Dar cui ii pasa? in afara de breasla ziaristilor, societatea civila ar trebui sa reactioneze violent, caci este vorba despre o incalcare flagranta a principiilor elementare ale democratiei care presupune libertatea de exprimare si respectarea cu strictete a dreptului opiniei publice de a fi informata in mod constant si corect. Si este dramatic si total nefiresc ca parlamentarii sa incerce, intr-un efort disperat de recredibilizare, sa-si descarce capitalul lor enorm si perfect justificat de imagine negativa asupra celor care nu au decat calitatea de martori.
In loc sa se ocupe de ceea ce ar trebui sa faca, adica votarea legilor esentiale pentru procesul aderarii, alesii neamului nu viseaza, iata, decat la modul in care, legal, sa poata inchide rapid si ermetic, intreaga viata interna a legislativului roman. De ce? Raspunsul este simplu si dureros. Pai, daca nu mai erau pacatosii si parlitii de ziaristi, mai afla cetateanul cum e cu dezbaterea esentiala a vietii noastre parlamentare, aia cu pensiile pentru ei? Mai afla cetateanul de fondurile enorme alocate, in fiecare sezon de vanatoare, pentru reinnoirea parcului auto si a mobilierului de birou pentru alesi si alesele lor? Pai sa fi fost numai televiziunea lor acreditata sa dea imagini pentru tara, s-ar mai fi vazut dansii cum dorm, citesc presa, dezleaga cuvinte incrucisate, vorbesc la telefon, studiaza texte pe laptopul regulamentar din dotare? Nu. Categoric nu.
Pai, daca asa stau lucrurile, daca dansii sunt lasati s-o ia razna in acest fel fara ca nimeni sa protesteze pe plan national si la forurile internationale, atunci cu siguranta, pe sest, extrem de rapid, sunt in stare sa voteze si maine acea legea a presei la care viseaza. Atunci sa vedeti cvorum! Vor fi in stare, de dragul cauzei, sa renunte si la bufetul cu preturi sponsorizate de cantina sociala pentru handicapati! Ca nu are nici un fel de legatura cu standardele europene si mondiale? Da'ce, ei au?
Credeti cumva ca i-a interesat sa vada cum stau lucrurile in Parlamentul European, acela care ar trebui sa le fie model, daca cumva ar lua in serios propriile lor declaratii despre "idealurile europene"? Pai daca s-ar fi uitat, ar fi vazut cum politicieni profesionisti au stiut sa stabileasca un sistem aproape ideal de lucru cu reprezentantii presei din intreaga lume. Au si ei o televiziune interna, dar asta inseamna accesul oricarui ziarist (dar si al oricarui cetatean) la lucrarile plenului, fie in transmisia din salile de presa de la Bruxelles sau Strasbourg, fie pe Internet, fie pe satelit. Studiourile de inregistrare TV si radio stau la dispozitie oricand, pe baza unei simple programari. La fel si cabinele de montaj. Se asigura, la cerere, copii video sau audio ale dezbaterilor. Dar este imposibil de imaginat ca vreun deputat european sa poata cere socoteala asupra modului in care scrie un ziarist sau sa se gandeasca sa-i ceara retragerea acreditarii pe motiv ca relatarea respectiva i-ar fi daunat la prestigiu. Pur si simplu, ar fi socotit un imbecil!
Nu exista nici un fel de reglementare care sa vizeze calitatea muncii ziaristului, nu exista nici un fel de constrangeri sau obligatii impuse corespondentilor internationali de presa, altele decat cele care vin din din regulile deontologice ale meseriei. Reguli stabilite in primul rand de organismele regulatoare nationale reprezentative pentru breasla ziaristilor, apoi asumate prin afilierea organizatiilor respective la institutiile internationale de profil, in cazul nostru aceasta fiind Federatia Internationala a Jurnalistilor. Dar nu este vorba decat si exclusiv despre reglementari profesionale gandite si acceptate de profesionisti; nu sunt si nu ar trebui sa fie niciodata reglementari cu caracter politic sau impuse prin razbunarea vreunui legislativ in pierdere de pretigiu.
Nu putem ca, pe de o parte, sa ne punem la butoniera, cat mai vizibil pentru publicul spectator, insigna cu Europa (0,20 Euro, de la magazinul cu suveniruri cu ocazia deplasarii de serviciu pentru cumpararturi la Bruxelles) si sa votezi cu tot sufletul tau mic si negru, ala din dotarea a'veche, legi ca la Marea Adunare Nationala. Corect, si asa se pot verticaliza raporturile cu Europa, dar nu in sus, ci viceversa.

---

Despre autor: