Un maraton al Polului Nord... O intrecere atletica iesita oarecum din normal. El insasi, maratonul clasic, reprezinta o proba atletica pe care nu o poate aborda oricine, chiar daca se desfasoara pe un spatiu obisnuit, o sosea de regula asfaltata, de cele mai multe ori plata. Au existat insa si exceptii, ca in cazul maratonului din cadrul Olimpiadei de la Atena. Cu urcusuri si coborasuri, care au triat concurentii. Avea sa trieze participanti si caldura sufocanta care se instalase la Atena, in acele zile ale marii intreceri olimpice. Dar, pe zapada, pe o crusta de gheata? O asemenea intrecere aproape ca depaseste imaginatia cea mai fecunda, totodata in conditii meteorologice realmente absurde ca sa alergi, cand frigul si gerul - nu la minus 50 de grade ci chiar la temperaturi mult mai blande, aproape ca iti taie respiratia! Am avut prilejul sa ma aflu, intr-o iarna, la Joseni, in judetul Harghita, nu erau decat 30 de grade sub zero. Dupa cativa pasi n-am stiut cum sa ma aciuez in primul adapost. Si totusi, iata a fost oficializat un asemenea maraton al Polului Nord, unde constant temperatura este sub 50 de grade Celsius!

Initiator, un american
Ideea a aparatinut unui cunoscut explorator din SUA, pe nume Curtis Lieber, care a intreprins o serie de expeditii la ambii poli. El este cel care a si dat startul editiei inaugurale, in ziua de 11 aprilie 2002. De ce un maraton al Polului Nord? Pentru a marca implinirea a nu mai putin de 93 de ani de la descoperirea acestei regiuni a Terrei de catre Robert Peary. Curtis Lieber n-a mai asteptat inca sapte ani spre a lansa aceasta intrecere la o aniversare rotunda a descoperirii concetateanului sau, cand se vor implini 100 de ani, adica in 2009. De ce s-a grabit initiatorul, aceasta poate fi o alta poveste. Nimeni nu i-a facut vreun reporos. Dimpotriva s-au gasit destui temerari ca si el care au salutat initiativa, printe care si Steven Seaton, participant la editia a III-a, in 2004. Seaton nu era la prima prezenta la Polul Nord de care, intr-un fel s-a... indragostit. A si marturisit: "Ori de cate ori ajung la acest capat al lumii traiesc momente de euforie. Iar maratonul reprezinta o experienta unica. Nu iti dai seama cand e zi sau noapte, soarele aflandu-se mereu in aceeasi pozitie. Sigur, fata iti ingheata aproape instantaneu, nu iti mai simti genele, ai senzatia ca iti ard obrajii, dar pana la urma te obisnuiesti. Este un test de rezistenta, dar si de sanatate de un fel cu totul deosebit, nu il poate pune in aplicare oricine. Este la mijloc si o problema de genetica; oricum - sigur - ramane puterea de adaptare la conditiile impuse in cel mai nordic punct al planetei".
S-ar parea ca vocatia pentru participarea la un asemenea maraton este proprie numai sexului puternic. Nu e chiar asa! Dovada, intre concurentii editiilor de pana acum s-a aflat si o femeie, Michele Santilhano din Africa de Sud. Si inca o femeie de culoare, ceea ce pare cu atat mai ciudat, stiut fiind ca cei ce sunt nascuti pe continentul negru se adaptaza greu la temperaturi scazute. Pana si sportivii de mare performanta. Dar - cum se spune - exceptia intareste regula. Curiozitatile nu se opresc aici, de vreme ce la acest maraton a luat parte nu numai un septuagenar, Rao Paladugu din SUA, care impinise venerabila varsta de 76 de ani ci si un alergator fara vedere, Mark Pollock din Irlanda. A acceptat sa-l insoteasca (si s-a ambitionat sa reziste!) un coleg de-al sau, mai exact un prieten din copilarie. Amandoi au reusit sa parcurga fara dificultate intregul traseu... Curiozitatea... curiozitatilor - demna de o carte a recordurilor! - are ca autor pe un francez, Alain d’Andria. Nici el prea tanar, fiind trecut de 50 de ani. Si totusi tine mortis sa nu scape o asemenea experienta unica in viata. Sigur, avand un anumit stagiu, participand la o serie de concursuri - maraton clasic pe trei continente! A concurat la New York si Londra, la Beijing si Chicago, la Hamilton si Monaco, la Rotterdam si Belo Horizonte. Acum vrea sa "atace" si Maratonul Polului Nord. Si-a impus un regim de pregatire cu totul special, asistat de o echipa intreaga de specialisti din care fac parte un medic, un cardiolog si un dietetician. Alain alearga zilnic pana la 10 kilometri. Numai ca in programul sau a mai adaugat o proba. La sugestia unui expert in expeditii polare, Alain d’Andria se va pregati de doua ori pe saptamana intr-o camera... frigorifica! Ca timp zilnic acordat alergarii si-a rezervat cele putin 90 de minute, dar in regiuni ale Frantei in care temperatura scade constant sub 20 de grade. Si nu amanunt in plus: el consuma numai mancaruri reci. Ultima sa grija este legata de alegerea echipamentului. Urmareste sa imbrace haine care sa permita eliminarea transpiratiei, dar in acelasi timp sa fie impenetrabile la frig. Cazul Alain d’Andria este pana acum unic, ca maniera de pregatire. Si probabil ca nu se va mai gasi cineva care sa-l copieze...

25 din opt tari
La editia precedenta au luat startul 25 de atleti, reprezentatand opt tari de pe toate continentele. A trecut primul linia de sosire, un irlandez, Paul Donovan, in varsta de 41 de ani. Irlandezul este insa atlet de meserie, de vreme ce a participat si la proba de maraton a Campionatelor Mondiale, incheind pe podium - locul al treilea. Numai ca prezenta la acest adevarat supermaraton - daca luam in consideratie dificultatea sa - se impun si ceva investitii financiare nu numai atat de suportabile. Amatorii, de pilda, trebuie sa isi rezerve suma minima de 14.000 de euro. Mai bine de jumatate din aceasta suma - 8.500 - reprezinta taxa de inscriere. Iar restul? Acopera antrenamentele, hrana si bineinteles echipamentul. Traseul in sine, care trebuie parcurs in doua zile, este fixat pe banchize plutitoare - cu dimensiuni intre 2-5 kilometri - din Oceanul Arctic. La editia precedenta startul s-a dat din cea mai nordica asezare din Rusia. Programul actualei editii a fost radical schimbat. Astfel, pe 6 aprilie concurentii se vor aduna la Spitzbergen, o localitate din Norvegia. Pe 7 aprilie se va face deplasarea cu elicopterul pana in tabara care a fost pregatita in mod special, in apropiere de Polul Nord. Startul se va da pe 8 aprilie. Pe 9 aprilie - seara - va avea loc intoarcerea la Spitzbergen. Apoi, pe 10 aprilie vor fi organizate excursii optionale in regiune (pentru cine va mai avea chef!), iar pe 11 aprilie fiecare concurent se va indrepta catre tara respectiva. "Cu amintiri de neuitat" cum tinea sa sublinieze intr-un articol de ziar unul dintre expeditionarii editiei precedente, Ranulph Fiennes din Marea Britanie, care a tinut cu acest prilej sa recomande si altora un asemenea experiment. Cum se vede a si reusit sa convinga, de vreme ce de la 25 de participanti, la editia a III-a, acum cifra aproape ca s-a dublat. Si cum am amintit, inscrierea ramane inca deschisa; abia pe 1 aprilie organizatorii vor trage linie...
Am incercat sa aflam daca intre "cei 45" se afla si vreun temerar din Romania... N-am primit inca raspunsul la solicitarea noastra. Nu excludem, insa, ca in intervalul care a mai rams pana la inchiderea inscrierilor sa avem si noi un compatriot. De ce n-ar exista? Ar fi o dovada in plus ca in lumea noastra nimic nu este imposibil. Cand Zsolt Szilvester, un motociclist din Satu Mare, care nu mai este chiar atat de tanar, a avut cutezanta de a se numara printre participantii unuia dintre cele mai imprevizibile intreceri, cum este Raliul Dakar, multi iubitori ai sportului din tara au ridicat din sprancene. Altii l-au crezut pe Zsolt - cum se spune - sarit de pe fix. Motociclistul din Satmar a luat, totusi, startul, care avusese loc pe continentul nostru. A trecut apoi Mediterana si a parcurs o cale buna pe teritoriul Africii. Ajunsese la moment dat intre primii 60. Si poate ca ar fi terminat raliul, cum isi propusese, daca in urma unui accident stupid (conducatorul unui aututoturism l-a "agatat" intr-o curba, proiectandu-l in santul soselei, accident de pe urma caruia s-a ales si cu o fractura de picior). La Maratonul Polului Nord asemenea accidente imprevizibile sunt excluse; nu exista nici perspectiva unei intalniri cu vreun... Fram polar. Dar ceva degeraturi, o recidiva a unor cazuri de lombosciatica, artroze, sinuzite, trebuie avute in calcul. Vor intra si ele in capitolul "amintiri de neuitat".