Asadar, supus judecatii colegilor sai, pesedistii, Nastase a demisionat din ambele functii. Nu mai e nici presedinte al Camerei si nici „executiv" al PSD. 36 de jurati l-au considerat o povara pentru imaginea partidului si numai 16 i-au acordat prezumtia de nevinovatie, asa ca sentinta i-a fost nefavorabila, ceea ce, intre noi fie vorba, era perfect previzibil. Dar nu de luni, cand se lansase in presa zvonul ca va fi demisionat, nici de acum doua saptamani, cand se pusese la copt actul terminal si nici macar din ianuarie, cand a iesit pe piata Matusa Tamara. Nastase a fost trimis, de fapt, la esafod inca din turul al doilea al alegerilor prezidentiale, dupa ce tractase PSD-ul la castigarea alegerilor parlamentare, in combinatie cu PUR-ul. Iar ce s-a intamplat de atunci si pana acum n-a fost altceva decat joc de glezna, inselator si pentru electorat, dar si pentru el insusi, dintr-un motiv extrem de simplu: fara platonica functie de presedinte executiv, cu care s-au trezit imbrobodite filialele care i-au ramas fidele, scenariul rasturnarii lui Ion Iliescu, la congresul de primavara trecuta, n-ar fi rezistat. Cum si batalia castigata la sefia Camerei avea sa fie inselatoare, stiindu-se bine, inca de atunci, ca, mai devreme sau mai tarziu, PSD-ul va ramane numai cu Senatul. Cine refuza acum sa rememoreze si sa recunoasca aceste adevaruri e liber sa creada ca sentinta pronuntata luni seara a fost consecinta acelui maraton de 9 ore, generat de scaderile dramatice marcate in sondaje de PSD, chipurile exclusiv pe seama problemelor cu care se confrunta acum Nastase. In realitate, malaxarea lui incepuse cu mult timp in urma, poate chiar din clipa in care a mutat centrul de greutate al partidului la Palatul Victoria sau cand a operat primele schimbari in echipa Executivului, poate cand a devenit „Arogantul" sau cand a desfiintat Delegatia permanenta. Acestea au fost, pe rand, reprosurile scrasnite care i s-au facut, adaugate apoi guvernarii cu masuri de sorginte liberala, fie ea si de recunoscut succes, alunecarii spre social-liberalism si, deci, „departarii de popor", concomitent cu asaltul asupra baronilor locali. Cu alte cuvinte, Nastase este victima propriilor sale decizii, succese, insuccese si eforturi de reformare a PSD-ului, inclusiv prin aducerea si promovarea ultrarapida a unor „oameni din afara", gen Mircea Geoana, Gusa, Ponta, Tanasescu, Sarbu, Rus si tot grupul de la Cluj, cei mai multi ajunsi astazi, paradoxal, de cealalta parte a baricadei!
Or, tocmai aceasta conjunctura a fost speculata metodic de adversarii politici ai lui Nastase, din interiorul si din afara formatiunii, in conditiile in care PSD-ul se afla in opozitie, la stramtoare si pentru mult timp. Si, iata, Nastase se vede constrans sa se recunoasca invins si sa demisioneze din functii, ramanand sa lupte singur pentru propria imagine si cariera politica, cu povara de abandonat de catre propriul sau partid. Imi amintesc ca, in urma cu o saptamana, cand se lansase zvonul demiterii sale, Ion Cristoiu i-a recomandat de pe micul ecran „sa se lase demis" de PSD, ceea ce practic s-a si intamplat luni noapte. Ramane insa de vazut in ce masura detronarea lui va genera refacerea imaginii formatiunii, atata timp cat langa "Matusa Tamara" si „Dosarul Zambaccian" nu sunt tratate cu aceeasi unitate de masura si toate celelalte 37 de dosare cu iz penal existente in Bucuresti, ca si alte peste 100 deschise in tara unor fruntasi ai PSD, dintre care unii au si votat luni seara prezumtia de vinovatie a lui Adrian Nastase. Intrebarea e, cati dintre acestia vor avea aceeasi putere de a se retrage din prim-plan, autosuspendandu-se pana la solutionarea propriilor lor probleme? Nu numai ca asemenea gesturi nu se anunta, dar impresia deja creata e ca, gata, dupa judecarea lui Nastase, taberele din PSD sunt gata sa fumeze pipa pacii. Ei, as! Se profileaza o mare cantitate de turnatorii si invective, in contextul declansarii noii batalii pentru putere, cum mai sunt destule polite de platit si revanse de luat. E imposibil sa ignoram existenta in interiorul partidului a cel putin cinci grupari distincte: a lui Ion Iliescu, a lui Mircea Geoana, a lui Ioan Rus, a lui Adrian Nastase si a tandemului Mitrea-Hrebenciuc. Ca gruparile acestea se asociaza in functie de conjuncturi este deja demonstrat, dar tocmai asemenea faze au fost de natura sa confirme si sa delimiteze nucleele de influenta. Or, exact aici se afla marea si cea mai periculoasa problema a PSD-ului, care a condus la destructurarea sa, si, deci, la amenintarea reala a uneia sau mai multor sciziuni. De fapt, zvonistica a si acreditat pe piata, in momente diferite, ba plecarea din partid a lui Ion Iliescu, ba a grupului de la Cluj si, in aceste zile, chiar a lui Nastase. Iar daca s-ar fi produs oricare din aceste desprinderi, cu siguranta ca nu s-ar fi mirat nimeni. Fireste, nici acum nu e timpul pierdut, ba cred ca ar trebui sa ne asteptam la o serie de migratii din PSD spre alte formatiuni, dar faptul ca deocamdata se incearca reasezarea partidului, pe baza de program clar si coerent de stanga si de lideri cu credibilitate, mai poate fi o promisiune, o speranta. Oricum, toata lumea vrea congres extraordinar, dar abia acolo vom vedea cum se repozitioneaza centrele interne de putere, pentru ca, fara indoiala, se vor repozitiona. Pana atunci, insa, sunt de asteptat si alte demisii/demiteri, nou infiintatul Consiliu de Onoare, in frunte cu Ion Iliescu, este de presupus ca va taia in carne vie, iar severitatea cu care grupul clujean i-a dat ultimatum lui Mircea Geoana il obliga pe liderul formatiunii sa nu faca nici un fel de concesii nimanui, adica sa opereze cu aceeasi vehementa si in celelalte cazuri care afecteaza imaginea PSD. Deci, nu numai ca nu prea vad cum se asaza pesedistii la fumatul pipei pacii, dar sunt convins ca procesul decapitarilor abia incepe, ca si cautarea acelor lideri care sa poata ilustra intoarcerea partidului spre stanga, prin alura, discurs si credibilitate. Iar de aici urmeaza cu adevarat greul, pentru ca, deocamdata, nu se prea zaresc acei fruntasi care sa fie foarte proletari, sa nu fumeze trabuce si sa circule cu propria Dacie (fie ea si Logan), incercand sa reaseze PSD-ul pe gustul electoratului traditional, care vede reprezentata stanga de o forta politica deschis sincer si pentru tractoristi, bone si militari in termen, tesatoare, ceferisti si fierari-betonisti. Plus intelectualitatea saracita si pensionarii striviti de pretul gazelor, al mancarii si medicamentelor! Daca nu se reuseste o asemenea schimbare radicala de imagine, sa nu va mire ce s-ar putea intampla, in sensul ca, fiind clar ca PNL-ul nu va ceda nici in ruptul capului monopolul pe dreapta, PD-ul (viitor Popular) isi va asuma cu usurinta (si cu discursul lui Traian Basescu!) exact polul social, in timp ce ramasitele rafinate ale PSD-ului vor aduna tot partidul in sala de la Atheneu, la un regal Chopin. Cu Marsul funebru!