""Traim invatand si murim inca nestiutori"" S-a nascut la Lopatari, judetul Buzau. In 1990 a devenit arhiereu, cu titlul de Galateanul, iar din 1994 este episcop la Dunarii de Jos. Astazi, Prea Sfintitul Parinte Casian Craciun implineste 51 de ani. ""Orice gand bun care porneste din alte ganduri bune ajuta orice persoana sa se deschida altora. Fara a ne deschide unii altora, viata nu este decat un sir de amanunte, bune sau mai putin bune. Nu ne putem bucura de unii singuri! Nu ne putem autoevalua in perimetrul sacru al existentei. Nu suntem la persoana intai decat atunci cand ne striga, atunci cand ne cheama cineva. Nu ne putem autostriga! Nu ne putem automultumi decat daca am pierdut echilibrul. Viata este, inainte de toate, dar! Si este firesc sa ne oprim cateva clipe, la anumite soroace, sa reflectam si sa multumim Domnului, parintilor, dascalilor, semenilor si, de ce nu, adversarilor, pentru toate. Bune sau mai putin bune! Pentru toate. Slava lui Dumnezeu pentru toate! Deci, urarea dumneavoastra imi aduce aminte ca intr-un an scurs s-au petrecut multe, dintre care unele probabil ca au deranjat pe multi. Este un bun prilej de a le cere iertare. A fi iertat de Dumnezeu si de oameni pentru ceea ce regreti este cu adevarat un semn al bucuriei. Astfel poti privi oamenii normal si asa mergi cu ei, din voia Domnului, mai departe! Sarbatoresc multumind Domnului printr-o Sfanta Liturghie. Exista in cadrul Sfintei Liturghii cerul si pamantul, ingerii si lumea si intre ei, incerci sa multumesti. Atat. Oamenii, gandurile si rugile lor sunt cele mai frumoase cadouri si cele mai frumoase flori! Prezenta semenului in viata ta este un cadou nepretuit. In rest, nu astept si nu am trebuinta de nimic. Sunt monah. Biserica imi da prea mult. Invatatura, sfintenia, dragostea ei de mama si preotimea in mijlocul unui popor credincios ca cel de la Dunarea de Jos. Ce dar mai mare ai putea astepta? Multi oameni mi-au marcat destinul. Bunicii, parintii, profesorii extraordinar de daruiti la Seminarul din Buzau si la Teologie, la Bucuresti, apoi la Strasbourg si in viata, orice om bun, indiferent de starea sa, daca este intelept, imi devine dascal de la care invat multe de care am atata trebuinta in viata. Invatam din mers, traim invatand si murim inca nestiutori. As nominaliza pe vrednicul de pomenire Mitropolitul Antonie, pe Parintele Profesor Braniste, pe Parintele Cleopa, pe Parintele Sofian, Profesorul Vasile Dragut, pe parintele Ioan G. Coman si in viata, pe multi parinti ierarhi, in frunte cu Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, de la care invatam toti echilibrul si rabdarea. Spre a nu supara pe nimeni, spun ca sunt prea multi dintre slujitorii si credinciosii Dunarii de Jos care m-au marcat si, de ce nu, ucenicii mei mai tineri. Ar fi fost o mare eroare ca in aceasta ocazie, nu de praznic, ci de evocare prin ziarul dumneavoastra, sa nu cinstesc, sa nu omagiez si sa nu multumesc extraordinarilor mei tineri de la Dunarea de Jos. Deunazi ne-am intalnit in universitate, intr-un amfiteatru si am reflectat cu ei la o tema pasionanta: «Tinerii crestini, incotro?». Fara ei, Biserica nu-i complet implinita in rotundul ei misionar. Ii pretuiesc si ma bucur, cu toti slujitorii, de frumoasa lor cooperare."" (Daniela Sontica) COMUNIUNE
""Nu suntem la persoana intai decat atunci cand ne striga, atunci cand ne cheama cineva. Nu ne putem autostriga! Nu ne putem automultumi decat daca am pierdut echilibrul. Viata este, inainte de toate, dar!"" REFLECTIE
""A fi iertat de Dumnezeu si de oameni pentru ceea ce regreti este cu adevarat un semn al bucuriei. Astfel poti privi oamenii normal si asa mergi cu ei, din voia Domnului, mai departe!"" - Prea Sfintitul Parinte Casian Craciun Episcop al Dunarii de Jos