O retragere care nu rezolva nimic

Noutate spectaculoasa, eveniment major, "de cotitura": un personaj de prim-plan al scenei publice romanesti, al treilea in ierarhia de stat, ca presedinte al Deputatilor, fost prim-ministru, lider autoritar al guvernarii din perioada 2000-2004, e silit sa demisioneze din conducerea partidului sau si de la sefia Camerei. Totul - pe fondul marilor confruntari, scandaluri, crize care s-au abatut asupra PSD: lupta intre factiuni dupa pierderea alegerilor, concurenta la varf, unde nimeni nu reuseste sa-si impuna autoritatea, val de anchete ale Departamentului National Anticoruptie, scaderi in sondajele de opinie, confuzie, lipsa de orizont. Votand retragerea sprijinului politic pentru Nastase, conclavul "baronilor" centrali si locali ai PSD a produs o "victima", in speranta ca atare moment "sacrificial" va avea, ca-n vechile ritualuri magice, un rol de "purificare", de "redemptiune", dupa care ceturile se vor risipi si greu-incercatul partid va vedea rasarind din nou soarele pe cer.
Si totusi, retragerea lui Adrian Nastase nu rezolva - de fapt - nimic, nici pentru PSD, nici pe scena politica romaneasca in general. Toate problemele "fierbinti" ale perioadei se mentin pe agenda, deschise, departe de a fi solutionate.
Situatia personala a fostului premier ramane complicata. Anchetatorii DNA isi vad de lucru, pe firul urmaririi penale. Tertipurile la care a recurs Nastase n-au folosit - deocamdata - decat la intensa "mediatizare" a cazului. Impricinatul a negat vehement orice vina, s-a victimizat, a manevrat Biroul Permanent al Camerei Deputatilor, apoi Comisia Juridica si finalmente plenul, reusind sa impiedice acordarea acceptului pentru perchezitionarea casei sale din Str. Zambaccian, dupa care - surpriza! - a invitat ziaristii sa viziteze, sa vada, sa fotografieze, sa filmeze, iar procurorilor le-a transmis sa faca o lista exacta cu bunurile pe care le-ar cauta la el acasa, urmand sa le trimita de buna voie, la pachet! Dar degeaba: urmarirea penala continua, dosarele cresc, pericolul de condamnare asijderea.
Retragerea lui Nastase nu este nici pentru PSD o solutie. Imaginea de partid corupt nu se va "curata" cu o singura "victima". Sunt si alte dosare pe rol, cu posibilitatea ca ele sa se tot inmulteasca. Dupa cum vor continua si tensiunile interne, conflictele mocnite dintre factiuni, lupta pentru sefie. Scandalul de presa din jurul mostenirii lui Nastase (matusa Tamara, casele, milioanele de euro...) crescuse prea mult, devenind o piatra de moara pentru partid, incat lepadarea de fostul lider era necesara; dar nu e si suficienta. Declaratiile se fac pe mai multe voci si sunt fie prudente, fie contradictorii. "Reforma interna" - daca va fi realizabila! - se anunta extrem de dificila. Chiar si decizia privitoare la Nastase a fost grea, dureroasa (sedinta-maraton, ezitari prelungite...) - si nu e atat de sigur ca se va dovedi "ireversibila". Fostul lider e inca puternic, are clientela lui in partid, are la dispozitie parghii de influenta. Nu va ezita sa le utilizeze.
Ingenuncherea lui Nastase nu rezolva mare lucru nici pentru actuala putere. Presupunand ca sefia Camerei Deputatilor va fi obtinuta usor, fara complicatii pe parcurs (desi nu se pot exclude scenarii de continuare mai complicate), majoritatea coalitiei de guvernamant ramane fragila, PSD pastreaza conducerea la Senat si intr-o serie de judete, deci datele generale ale problemei nu se schimba decisiv. Probabil ca mai degraba simbolic va fi castigul puterii, in primul rand al Aliantiei PNL-PD, urmare a infrangerii uneia dintre figurile cele mai reprezentative ale PSD.
Marea problema nerezolvata a perioadei ramane - insa - aceea a stangii politice romanesti. Criza din PSD se adanceste, potentialul de regenerare nu se prea intrevede, drept pentru care par foarte reduse sansele ca partidul lui Mircea Geoana, al lui Ion Iliescu, chiar si al lui Adrian Nastase (insa e incert "al cui" mai este astazi!...) sa se refaca altfel decat prin "strangerea randurilor", printr-o solidaritate sporita a retelelor de interese care-l compun, deci prin defensiva, nu prin schimbare. In orice caz, identitatea social-democrata a PSD e cat se poate de discutabila, ceea ce conduce la constatarea ca spectrul politic romanesc e grav debalansat, cu stanga vraiste in urma degringoladei PSD si a deplasarii PD de partea cealalta a centrului ideologic. Or, maturitatea si "sanatatea" democratiilor contemporane o da tocmai echilibrul dintre cele doua zone ale esichierului politic, alternanta dreptei si a stangii la putere. Privind lucrurile in perspectiva, daca PSD nu va reusi sa-si "curete" imaginea, sa se reformeze si sa-si asume intr-un mod plauzibil identitatea social-democrata, atunci va veni un moment - poate ca nu foarte indepartat - in care atare distorsiune a sistemului politic va fi corectata prin aparitia unei noi forte credibile, cam in felul in care s-au petrecut asemenea reorganizari-surpriza in anii '90 in mai multe tari occidentale (de pilda in Italia, unde criza stangii a fost depasita prin "refondare", sau in Franta, unde Partidul Socialist s-a reorganizat din temelii). Poate ca, in absenta altor variante, PD-ul "dezertor" si-ar putea redescoperi vocatia social-democrata, impreuna cu importantul potential electoral al stangii...

---

Despre autor: