Duminica dimineata, desi vremea mohorata nu imbia pe nimeni sa iasa din casa, iar afisul anunta un concert educativ pentru elevi, spectatori de toate varstele au dorit sa urmareasca, la Ateneu, "Directorul de teatru" – un singspiel mozartian a carui premiera mondiala a avut loc – intamplator sau nu – cu exact 220 de ani in urma, la palatul Schonbrun din Viena. In traducerea si adaptarea Alinei Bottez (deopotriva interpreta in concertul-spectacol), regia si decorurile imaginate de Doru Marin si costumele semnate de cunoscuta Liza Panait, partitura – prezentata integral – a oferit secvente de proza (in care actori precum Mihai Bisericanu, Manuela Golescu sau Irina Sarbu au evoluat alaturi de cantareti care s-au dovedit a fi excelenti in rostirea textului vorbit – Alina Bottez, Constantin Rudolf Cocris s.a.), mult amplificate insa, cei prezenti in sala avand impresia ca asista la o veritabila piesa de teatru (sentiment subliniat si prin show-ul sustinut de Radu Gheorghe si Mihai Bisericanu care, spre deliciul publicului, s-au "jucat" foarte serios... cantand la vioara, respectiv pian, dar fara vreo legatura cu bietul Mozart), pentru ca dupa vreo ora sa ascultam in sfarsit glasuri in general tinere, binecunoscute din aparitiile anterioare fie in concert, fie pe scena Operei sau Operetei; am aplaudat evolutia excelenta a sopranei Anna Mirescu, inca studenta, dar perfect stapana pe mijloacele tehnice si de expresie, jongland cu pasajele de coloratura, conferind contur tesaturii in registrul mediu, jucand de asemenea cu dezinvoltura (calitati apreciate, de altfel, si in spectacolele Operei Nationale), am urmarit cu placere aria din "Gradinarita din dragoste" cantata de Alina Bottez cu eleganta si acuratete stilistica, am remarcat, din nou, potentialul vocal si calitatea timbrala a baritonului Rudolf Cocris (care mai are insa de lucrat in ce priveste frazarea, stilul si... interpretarea propriu-zis), am descoperit un tanar tenor – Ionut Orheian - care, in primii ani de studiu, vadeste o voce placuta, lirica, dar si o emisie deficitara si – ceea ce este mai grav – o aritmie care (sper) sa nu fie "conica", am reintalnit o soprana agreabila ca aparitie – Mediana Vlad -, dar si experimentati solisti precum soprana Dorina Chesei si basul Pompei Harasteanu (ambii de la ONB), alaturi de tenorul Vladimir Deveselu, acompaniati fie de catre apreciatul pianist Alexandru Petrovici, fie de un ansamblu instrumental al Filarmonicii, condus de Iosif Ion Prunner. Desi surprinzator si atipic pentru podiumul Ateneului, spectacolul s-a bucurat de un succes cu totul deosebit, semn ca un astfel de gen "prinde" chiar si la cei mai putin familiarizati cu rafinamentul mozartian sau cu sala de concert, rolul educativ (declarat) al matineului duminical regasindu-se din plin in aceasta "pastila" de muzica buna "invelita" in verva, umor, mult text inteligent rezolvat, pigmentat cu reteta de succes a unor comici care... mai si canta, alaturi de solisti care... mai si joaca. Un motiv in plus sa asteptam o "recidiva" intr-o maniera similara (dar, daca se poate, cu mai multa muzica si mai putina vorba...).