MAE a cedat pas cu pas in fata Ungariei

Proiectul initial la lansarea negocierilor cu Budapesta asupra mostenirii Gojdu prevedea retrocedarea integrala a bunurilor catre Fundatia Gojdu de la Sibiu si stabilirea unor colaborari cu parteneri din Ungaria. De la acest proiect s-a ajuns la infiintarea unei noi Fundatii Gojdu supuse legislatiei maghiare care ar urma sa cumpere - nu sa-i fie retrocedate - cateva incaperi in Curtile Gojdu de la Budapesta. Ministerul Afacerilor Externe trebuie sa ofere o serie de explicatii pentru aceste negocieri paguboase si pentru Acordul semnat in octombrie 2005 care consfinteste interesele Ungariei fara a tine seama de Testamentul lui Emanuil Gojdu.
Restituirea imobilelor Gojdu
"Proiectul de strategie comuna are ca nucleu necesitatea respectarii vointei testamentare a lui Emanuil Gojdu prin restituirea imobilelor catre Fundatia Gojdu astfel incat bunurile sa intre in proprietatea efectiva a acesteia, iar administrarea imobilelor sa se realizeze, eventual, in parteneriat, urmand sa se identifice modalitatea institutionala de participare a celor doua state - roman si ungar - la actiunile filantropice si la problemele comune", se arata in studiul "Chestiuni politico-juridice legate de respectarea prevederilor testamentare ale lui Emanuil Gojdu din perspectiva relatiilor romano-ungare", semnat de Irina Donciu, diplomat in cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Studiul citat a fost publicat in volumul "Emanuil Gojdu - Bicentenar", care a aparut in anul 2002 si cuprinde lucrarile prezentate in cadrul simpozionului organizat de Academia Romana pe 30 octombrie 2002, cu ocazia aniversarii a 200 de ani de la nasterea lui Emanuil Gojdu.
Studiul Irinei Donciu afirma ca: "O solutie cu vizibilitate ar presupune participarea in conducerea Fundatiei - cu titlu onorific - a primilor-ministri sau a ministrilor Afacerilor Externe ai Romaniei si Ungariei. Pentru a permite co-interesarea partii ungare in activitatea Fundatiei Gojdu, exista posibilitatea infiintarii unei filiale a Fundatiei Emanuil Gojdu cu sediul la Sibiu, la Budapesta".
Negocierile duse intre timp au scos din discutie eventualitatea retrocedarii bunurilor de la Budapesta catre Fundatia Gojdu, ramanand in Acordul din octombrie 2005 doar formele exterioare de colaborare. Mai mult, partea romana ceruse inca din anul 2002 "masuri conservatorii in sensul prevenirii vinderii si folosirii bunurilor Fundatiei Gojdu in alte scopuri" - ceea ce nu s-a intamplat, autoritatile de la Budapesta au vandut Curtile Gojdu in decembrie 2004.
Leustean a facut Romania de ras
Secretarul de stat al MAE Lucian Leustean si-a facut un nume in spatiul public romanesc afirmand ca in cazul negocierilor asupra chestiunii Gojdu, Romania se gaseste fata de Ungaria in situatia Liechtensteinului fata de Brazilia in cazul unui meci de fotbal. Lucian Leustean si-a bazat renuntarea pe punctul de vedere al Budapestei conform caruia nu mai este valabila Conventia din 1937 (prin care Ungaria se obliga sa restituie integral bunurile Fundatiei Gojdu de la Sibiu).
Pozitia lui Lucian Leustean este contrazisa de studiul lui Ioan Galea, sef de sectie - director general din cadrul MAE in 2002 -, intitulat "Fundamentele juridice ale obligatiei statului ungar de restituire a bunurilor Fundatiei Gojdu aflate pe teritoriul Ungariei", studiu publicat in volumul amintit mai sus.
Concluziile lui Ioan Galea arata ca: "Rezulta in primul rand existenta unui nucleu dur al bazei juridice a obligatiei Ungariei de restituire a bunurilor Fundatiei Gojdu de la Budapesta, reprezentat din unitatea constituita din Acordul din 27 octombrie 1937 - care contine norme cu caracter precis - si Tratatul de pace de la Trianon - norme cu caracter general, nu poate fi pusa la indoiala. De asemenea, al doilea element care trebuie evidentiat este faptul ca circumstantele care au urmat intrarii in vigoare a Acordului din 1937 nu au condus la incetarea obligatiilor prevazute de acesta, ele reprezentand si astazi fundamentul juridic al restituirii proprietatii Fundatiei Gojdu".
Demontarea Trianonului
Articolul 3 din Acordul din 1937 arata: "considerand ca, in urma stipulatiunilor Acordului de fata, Fundatiunea Gojdu va inceta sa existe ca fundatiune ungara". "Prin urmare acest text ar putea fi interpretat in sensul ca prin efectul Acordului din 1937 Fundatia Gojdu a devenit persoana juridica romana. In realitate Fundatia Gojdu a dobandit nationalitatea romana prin efectul Tratatului de pace de la Trianon. Astfel, dupa cum este cunoscut, Fundatia Gojdu si-a mutat sediul de la Budapesta la Sibiu in anul 1912. Prin urmare Acordul din 1937 nu face decat sa confirme o situatie deja existenta: incetarea personalitatii juridice a Fundatiei Gojdu in dreptul ungar", se mai arata in studiul alcatuit de Ioan Galea. Conform Acordului din octombrie 2005 Fundatia Gojdu este consfitita ca fiind subiect de drept al Budapestei, incalcandu-se astfel prevederile Tratatului de la Trianon si ale Acordului din 1937.
Dispozitia-cheie care obliga Budapesta sa restituie bunurile Fundatiei Gojdu de la Sibiu este continuta de Tratatul de pace de la Trianon din 4 iunie 1920, textul acestui tratat obligand Ungaria prin articolul 249 aliniatul 5 sa puna la dispozitia Romaniei bunurile fundatiilor care au functionat in fostul regat al Ungariei si ai caror proprietari au devenit cetateni ai Romaniei. Aplicarea Acordului din octombrie 2005, prin care Fundatia Gojdu devine subiect de drept al Budapestei nu constituie altceva decat demontarea Tratatului de la Trianon.
Acordul 1937 - perfect valabil
Studiul lui Ioan Galea mai arata ca "In conformitate cu dispozitiile articolului 1 din Acordul din 1937, Ungaria ar fi trebuit sa predea Romaniei bunurile Fundatiei Gojdu prevazute in Anexa, pana la data de 6 august 1940, in conditiile in care Acordul a intrat in vigoare, in conformitate cu prevederile sale, la 15 zile de la efectuarea schimbului instrumentelor de ratificare (20 iunie 1940). Nerespectarea acestui termen conduce la incalcarea de catre Ungaria a acestei obligatii si prin urmare la angajarea raspunderii internationale a Ungariei. Intervenirea Dictatului de la Viena, din 30 august 1940 (declarat nul ab initio prin Tratatul de pace dintre Puterile Aliate si Asociate si Ungaria din 10 februarie 1947) nu a fost de natura sa aduca atingere obligatiei stabilite prin acordul din 1937, mai ales in conditiile in care Fundatia Gojdu si-a pastrat calitatea de persoana juridica romana. Starea de razboi intre cele doua state a intervenit abia la 26 august 1944. Prin urmare Ungaria a avut posibilitatea sa-si indeplineasca obligatia in cauza intre 6 iulie 1940 si 26 august 1944. In dreptul international, o parte importanta din doctrina, precum si practica statelor, sustin ideea ca starea de razboi nu are efect extinctiv, ducand numai la suspendarea tratatelor".
Acordul 1953 - fara efecte
Budapesta sustine ca retrocedarea bunurilor Fundatiei Gojdu nu poate avea loc deoarece prin Acordul din 7 iulie 1953 semnat intre Ungaria si Romania cele doua state renunta reciproc la pretentiile de retrocedare. Pozitia diplomatiei ungare a fost practic imbratisata prin Acordul din octombrie 2005, in ciuda faptului ca acest acord se refera la bunurile celor doua state, iar nu la cele ale persoanelor private.
Articolul 1 al Acordului din 1953 arata ca "partile declara stinse in mod reciproc acele drepturi, creante si pretentiuni care exista fata de cealalta parte pe baza conventiilor sau intelegerilor incheiate inaintea eliberarii celor doua tari de catre Armata Sovietica". Partile sunt cele doua state - astfel ca obiectul renuntarii este reprezentat doar de acele drepturi care apartineau statului, nu si unor persoane private. "In conformitate cu principiul general de drept <<nemo dat quod non habet>> (nu poti sa dai ce nu ai) este imposibil ca statul roman sa renunte la drepturile care apartineau unei persoane juridice private, chiar printr-o conventie internationala"- se mai arata in studiul lui Ioan Galea.

---

Despre autor: